„Nimeni nu suportă să convieţuiască cu un sfânt, deoarece cuvântul unui sfânt este arzător. Sfântul, cu toată viaţa lui, urcă spre cruce, se răstigneşte, iar omul care trăieşte alături de el nu suportă această viaţă răstignită.” (...)

„Preoţii participă la preoţia tainică a lui Hristos. Papa se pune deasupra, exercitându-şi puterea. Preoţii ortodocşi participă la chenoza lui Hristos [starea de „deșertare” sau de „golire” pe care Fiul lui Dumnezeu o asumă la întruparea Sa, ca act de ascultare față de Dumnezeu-Tatăl (Filip, 2, 5-7); întruparea Fiului lui Dumnezeu ca Om], la preoţia mărturisitoare a lui Hristos, Care S-a răstignit şi a coborât pâ­nă la iad.

Ispitele primite de sfinţi sunt mai mari decât ale noastre, deoa­rece inima lor era mai sensibilă şi de aceea toate lucrurile primite în viaţa lor căpătau dimensiuni mult mai mari. Crucea lui Hristos depăşeşte orice martiriu omenesc, deoarece Hristos era nepătimaș, era fără de păcat. Noi moştenim moartea şi chiar întărim puterea morţii în toată viaţa noastră, prin păcatele noastre.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, pp. 332-333)