Gândurile rele să plece imediat din mintea noastră pentru că, atunci când rămân pe loc, ne ard, ca şi cum am ţine cărbuni pe mâini.

Când oamenii te mâhnesc şi te nedreptăţesc să te bucuri pentru că ţi se achită păcate.

Când eşti osândit (este pentru că) probabil ai osândit şi tu în trecut, drept pentru care îţi achiţi păcatul tău.

Cei imorali şi cei hulitori atrag gloanţele duşmanului asupra lor, ca şi cum le-ar atrage cu un magnet şi astfel sunt omorâţi primii în război, în vreme ce, în cazul celor buni, gloanţele trec pe lângă ei fără să-i veteme.

Când eşti lângă duhovnicul tău şi săvârşeşti ceea ce-ţi spune, să nu te nelinişteşti pentru viaţa ta.

Dumnezeu ajută acolo unde omeneşte nu se poate face nimic.

Atunci când omul păcătuieşte în ciuda voii sale, moartea îl va afla în pocăinţă. Dacă, însă, spune că se va pocăi la bătrâneţe, atunci nu va apuca să se pocăiască; şi va pleca de moarte neaşteptată.

Este nevoie ca necontenit să ne călcăm egoismul nostru.

(Nikolaos A. Zournatzoglou, Mărturii ale închinătorilor. Cuviosul Paisie Aghioritul, volumul al II-lea, Editura Egumeniţa, pp. 91-92)