Iar despre felul cum trebuie să se citească sfintele cărți, astfel învăța:

- Mintea este întocmai ca și stomacul. Și după cum multa mâncare aduce nemistuire, iar după o vreme ajunge stomacul să nu poată mistui nimic, asemenea este și mintea. Când cineva o încarcă cu multă citire, îndată ce a închis cartea, a uitat tot ce a citit. Iar după o vreme ajunge mintea cu totul nelucrătoare și uită și cele ce a știut mai înainte.

Așadar, cel ce voiește a se folosi din citire trebuie neapărat să urmeze dieta aceasta. Adică, după ce va citi în liniște, cu bună luare-aminte, o încheiere a unei pricini, să închidă cartea și să se întrebe pe sine ce a citit. Și toate acelea repetându-le în gândul său, să urmeze iarăși înainte, cât va socoti că îi poate mistui mintea. În acest chip se folosește cu adevărat, că,  toate așternându-se cu bună rânduială în mintea sa, oricând poate împărtăși și pe alții din cunoștințele sale. Apoi și mintea sa se face bine lucrătoare, ținând în bună stare pe toate câte a auzit sau a citit.

Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei și Sucevei (1768-1846)

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Editura Episcopiei Dunării de Jos, 1998, pp. 375-376)