Înţelepciunea dum­nezeiască în frumuseţea lumii create

În năzuinţa noastră de a face din cuvântul Evangheliei substanţa întregii noastre existenţe, suntem eliberaţi prin puterea lui Dumnezeu de sub stăpânirea patimilor.

Atunci când contemplăm înţelepciunea dum­nezeiască în frumuseţea lumii create, suntem în acelaşi timp atraşi încă şi mai puternic de fru­museţea nepieritoare a Fiinţei Dumnezeieşti des­coperite nouă de Hristos. Pentru noi Evanghelia este autorevelarea divină. În năzuinţa noastră de a face din cuvântul Evangheliei substanţa întregii noastre existenţe, suntem eliberaţi prin puterea lui Dumnezeu de sub stăpânirea patimilor. Iisus este singurul Mântuitor în adevăratul sens al cu­vântului. Rugăciunea creştină se săvârşeşte prin invocarea constantă a Numelui Său: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui Viu, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta. Deşi în realizarea ei ultimă rugăciunea în Nu­mele lui Iisus uneşte pe deplin omul cu Hristos, ipostasa umană nu se şterge, nu se pierde în Fi­inţa Dumnezeiască ca o picătură de apă în ocean. „Eu sunt Lumina lumii... Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan 8,12; 14, 6). Pentru creştini, Fiinţa, Adevărul, Viaţa nu sunt un „ce”, ci un „cine”.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea experienţa Vieţii Veşnice, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 162)

De la același autor

Ultimele din categorie