Stau, Părinte, și eu la poarta sufletului meu și Te aștept să intri ca un împărat și în cămara sufletului meu celui păcătos. Intră, Bunule Iisuse, și în templul inimii mele și adu-mi bucurie și nădejde de mântuire. Vino, Iisuse, și în căsuța mea săracă. Vino, Iisuse, și înlăuntrul sufletului meu pustiu și întristat și-l fă pe el tron al Sfintei Treimi și templu al Sfântului Tău Duh. Vino și, în loc de îngeri și de oameni, eu singur îți voi cânta Ție, Osana și Aliluia.

Vino, Te chem. Vino, Te aștept. Vino, Iisuse. Te doresc, vino, mă rog, că noapte e afară, noapte și în sufletul meu pustiu și întuneric în cămara inimii mele.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2010, p. 193)