Omul, dacă apucă pe drumul arătat de Iisus, nimeni și nimic nu-l mai poate smulge din dragostea Domnului: nici plăcerea, nici suferința, nici bogăția și puterea, și nici sărăcia și nedreptatea. Domnul dorește mereu revenirea la Sine și mântuirea oamenilor. Dorul lui Dumnezeu pentru întoarcerea păcătosului este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu.

Să ne trezim la chemarea sfântă a Domnului. Dar chiar acum, cu toată inima să ne întoarcem, să pregătim din timp untdelemn în candele, căci nu se știe când va veni Mirele și să nu ne surprindă nepregătiți. Să ne grăbim, deci, să ajungem la drumul care duce la Hristos, pe drumul mântuirii, fără nicio teamă de suferință, cu convingerea că Hristos ne va ajuta și ne va primi. „Pe cel ce vine la Mine nu-L voi scoate afară, căci Eu nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” (Ioan 6, 37). Deci, spune Domnul, dacă vrei să-Mi urmezi Mie, ia-ți crucea ta (suferința ce te întâmpină în viață), căci numai cu crucea în spate urcăm drumul mântuirii.

Iată cum Hristos este cea mai mare pildă, cel mai desăvârșit model de luptă pentru toată lumea. Mântuirea vine numai prin luptă, o luptă în care Iisus ne ajută și ne îmbărbătează mereu. Iată cum ne încurajează prin cuvintele: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 39-40)