Nu este o viaţă creştină, fără să fie în acelaşi timp şi mistică

Cum poţi fi creştin bun fără acest duh primit de la Botez, fără această energie, acest foc al sufletului, care, dacă este în noi, trupul nostru devine o maşină foarte perfecţionată? Aşa încât, în fiecare din noi este un centru tainic, mistic. 

Cred că nu este o viaţă creştină, fără să fie în acelaşi timp şi mistică, adică tainică, legată de Dumnezeu. Nu ştiu creştin să nu fie şi mistic în acelaşi timp. Mă gândesc la un creştin adevărat, creştin care se împărtăşeşte de Tainele Bisericii, care se spovedeşte, care se împărtăşeşte, care îşi sfinţeşte viaţa sa lăuntrică. E o stare mistică, tainică, ascunsă. Intră în cămara ta şi roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns! Cum poţi să te rogi, fără să crezi în acest Tată ceresc, Care este ascuns în inima ta şi vede starea ta sufletească.

Cum poţi fi creştin bun fără acest duh primit de la Botez, fără această energie, acest foc al sufletului, care, dacă este în noi, trupul nostru devine o maşină foarte perfecţionată? Aşa încât, în fiecare din noi este un centru tainic, mistic. Către acest centru se îndreaptă toate relaţiile noastre cu aproapele nostru, dragostea noastră, bunătatea, mila, smerenia, umilinţa, bunăcuviinţa noastră; toate sunt legate de acest centru mistic din noi, unde locuieşte Dumnezeu şi Împărăţia Lui şi Duhul Sfânt. Aşa încât, nu ştiu cum ar fi o viaţă fără rugăciune, fără acest centru mistic, fără acest loc al lui Dumnezeu din noi.

Păgâni aveau viaţă socială şi se ocupau numai de această orizontală a vieţii. Însă Domnul nostru Iisus Hristos ne spune şi acest cuvânt în predica de pe munte: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă. Aşa încât, nu cred că este o piedică de a lucra în viaţa socială, dacă în acelaşi timp ai un izvor nesecat, prezenţa lui Dumnezeu în tine însuţi.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 76-77)

De la același autor

Ultimele din categorie