„Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă”

Cuvinte duhovnicești

„Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă”

    • „Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă”
      „Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă”

      „Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă”

Toate necazurile şi mâhnirile care ne vin în viaţa aceasta, sunt leacuri duhovniceşti trimise de cerescul Doctor, spre folosul sufletului nostru.

Iată, creştine, o mângâiere ca să crezi cum că toate necazurile câte vin din asupreala diavolilor sau a oamenilor, sau din vreo altă împrejurare, este un leac folositor pe care ţi-l trimite Părintele cel ceresc, ca să cureţe sufletul. Măcar că este amar la gust, însă când îl bei, să nu-ţi pară greu, căci amărăciunea aceea îţi pricinuieşte sănătatea dorită, precum sunt plantele şi leacurile pe care le fac doctorii, prea amare şi neplăcute. De multe ori doctorii scot şi sânge, ard şi taie cele netrebnice şi stricate mădulări şi le leapădă, căci ele pricinuiesc durere multă şi chin celui ce pătimeşte şi le rabdă cu tărie, ştiind că prin ele dobândeşte sănătatea căutată. Aşa şi toate necazurile şi mâhnirile care ne vin în viaţa aceasta, sunt leacuri duhovniceşti trimise de cerescul Doctor, spre folosul sufletului nostru. Aceasta înseamnă fierea aceea pe care a pus-o Tovit în ochi, şi a dobândit lumina. Cu amărăciunea necazurilor, se mântuieşte păcătosul de orbirea sufletească; după marele Grigorie: „Ochii orbiţi de păcat, se luminează cu pedeapsă".

Când au aruncat pe Iosif in puţul cel sec, fraţii lui n-au înţeles greutatea păcatului lor, până când le-a trimis Dumnezeu necazul cel mare, şi atunci mărturiseau, zicând: „Pe dreptate pătimim acestea toate pentru păcatul pe care l-am făcut asupra fratelui nostru". Vezi cât folos dă necazul, că luminează pe cei orbi, şi celor neştiutori le dă pricepere? Petru nu voia să i se spele picioarele, pentru că nu ştia atunci prea înţeleaptă socotinţă a Dascălului său, după cum El i-a zis: „Ceea ce fac eu, acum tu nu ştii, dar mai pe urmă vei cunoaşte". Dar după ce i-a zis că de nu-l va spăla nu are parte cu El, a stat cu multă frică şi l-a spălat. Aşa şi tu nu cunoşti acum pricina, pentru ce te spală Domnul cu apele necazurilor; iar când vei vedea strălucirea pe care o ia sufletul tău prin această spălare, vei mulţumi Stăpânului, care de nu te-ar fi spălat, nu ai fi avut parte cu El în Împărăţia Sa.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 156-157)

Citește despre: