La noi la mănăstire, înainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar un preot. Și a stat la mine în chilie o vreme, cât i-a ținut canonul, pentru că era iarnă și aveam încă un pat în chilie și putea să stea foarte bine cu mine. Mă ajuta el cu multe, și când îi spuneam câte ceva din Pateric: „Părinte, uite, în Pateric spune așa și așa”, el îmi răspundea: „Lasă-mă cu alea din Pateric, că alea sunt pentru dumneatale, că dumneatale ești călugăr”. Să știți că nu e chiar așa, multe sunt care se potrivesc pentru călugări și au un specific pentru cei care au stilul acesta de viețuire, dar, în realitate, sunt multe lucruri care pot fi aplicate la toate nivelurile de trăire religioasă.

Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vieții. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru că prea ne complicăm viața, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu țin de o viață duhovnicească. Toate-s bune și la locul lor, dar dacă pierzi vremea care i s-ar cuveni lui Dumnezeu, în loc să-ți faci datoriile, atunci nu-i bine!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 93-94)