Toate-s bune şi la locul lor, dar dacă pierzi vremea care i s-ar cuveni lui Dumnezeu, în loc să-ţi faci datoriile, atunci nu-i bine!
La noi la mănăstire, înainte cu aproape treizeci de ani, a fost trimis disciplinar un preot. Şi a stat la mine in chilie o vreme, cât i-a ţinut canonul, pentru că era iarnă şi aveam încă un pat în chilie şi putea să stea foarte bine cu mine. Mă ajuta el cu multe, şi când îi spuneam câte ceva din Pateric: „Părinte, uite, în Pateric spune aşa şi aşa”, el îmi răspundea: „Lasă-mă cu alea din Pateric, că alea sunt pentru dumneatale, că dumneatale eşti călugăr”. Să ştiţi că nu e chiar aşa, multe sunt care se potrivesc pentru călugări şi au un specific pentru cei care au stilul acesta de vieţuire, dar, în realitate, sunt multe lucruri care pot fi aplicate la toate nivelurile de trăire religioasă.
Patericul este foarte, foarte orientat spre simplificarea vieţii. Noi de aceea nu avem timp pentru Dumnezeu, pentru că prea ne complicăm viaţa, prea ne trebuie multe, prea vrem lux, prea vrem lucruri care, de fapt, nu ţin de o viaţă duhovnicească. Toate-s bune şi la locul lor, dar dacă pierzi vremea care i s-ar cuveni lui Dumnezeu, în loc să-ţi faci datoriile, atunci nu-i bine!
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 93-94)
Despre Arhimandritul Teofil Părăian
Părintele Teofil a fost şi rămâne un reper luminos şi sigur, o persoană care a întrupat concret bucuria şi certitudinea credinţei, un propovăduitor al credinţei lucrătoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete şi a renăscut pe mulţi la viaţa duhovnicească în Hristos şi în Biserică prin predicile, conferinţele sau îndrumările sfinţiei sale. Nevăzător, dar luminat, om al rugăciunii, Părintele Teofil şi-a întemeiat viaţă pe credinţă şi cultură. ...
