Povestea monahului

Un monah cu rugăciune adâncă de la Vechiul Russikon povestește Părintelui Sofronie despre copilăria lui.

Familie săracă într-un sat din Rusia (pe la sfârșitul veacului al XIX-lea); tatăl murise, fratele cel mare poartă povara familiei; feciorul cel mic (poate copilul cel mai mic) este mereu bolnav, dar... vrea să intre la mănăstire.

Fratele cel mare îi spune:

- Stai cu noi, în mănăstire n-o să te poată primi - acolo trebuie să muncești. Tu ești mereu bolnav, rămâi cu noi...

Dar de săraci ce erau, nu mai puteau să se îngrijească de el.

Se duce mama la biserică cu pruncul și merge înaintea icoanei Maicii Domnului, și ia pruncul în brațe, și-l tinde Ei:

- Tu vezi, Stăpână..., nu mai pot să mă îngrijesc de el. Ție ți-l dau. De acum este fiul tău: Rogu-te, Stăpână bună, primește-l întru grija Ta.

În noaptea aceea visează feciorul un vis: o Doamnă, strălucind cu lumină preaslăvită, măreață. Știe că este Împărăteasă, dar știe că este și mama lui...

Împărăteasa îi dă o mică legătură, o basma cu ceva înfășurat în ea și îi zice:

- Mergi la Împăratul și-I dă acestea.

Se duce feciorul și intră într-o sală mare, foarte lungă, plină de lumini. La capătul ei șade pe Scaun - Împăratul, înconjurat de fețe domnești, de slujitori, de ostași. Feciorul face câțiva pași, dar cuprins de frică multă, cade cu fața la pământ.

Zice Împăratul cuiva dintre cei de lângă El:

- Mergi și ridică-i legătura, și vezi ce cuprinde.

Slujitorul o desface.

- Două inimi zdrobite!

Împăratul se ridică și zice pruncului:

- Atunci - tu ești fiul Meu!

Și se trezește copilul.

Din acea zi, nu a mai fost niciodată bolnav.

(Arhimandritul Sofronie - Cuvântări duhovnicești, Volumul întâi, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004)

De la același autor

Ultimele din categorie