Așa precum noaptea urmează zilei, iarna urmează verii, primăvara urmează după iarnă, în mod asemănător o stare duhovnicească urmează alteia. Astăzi, de exemplu, mă aflu într-o bună stare în ceea ce privește curăția gândurilor, iar sufletul meu lucește ca un delfin într-o mare liniștită. Totul este liniștit și crezi că va continua să fie așa pentru totdeauna.

Dar calea pe care înțelepciunea lui Dumnezeu a trasat-o nu-și schimbă cursul. Și atenție, într-un colț de cer norișori, simple idei nesănătoase se înalță la orizont și se adună pe cer, în minte. La scurt timp după aceea începe vântul; urmează tunetele; marea devine agitată și se formează o furtună de gânduri. Astfel, o stare de gânduri amare urmează curăției și felurite tulburări urmează după liniște.

Dacă celor ce se tem de Dumnezeu le-ar lipsi feluritele încercări și ispite, unii dintre noi am fi sfârșit într-o mândrie satanică; alții într-o desfrânare mai rea decât în Sodoma; alții în întunericul necredinței și al împietății. Prin urmare, datorită necazurilor avem noi această mică pietate, precum și nădejdea de mântuire.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 238-239)