Desigur, modul vostru de a gândi şi de a simţi este diferit de cel al părinţilor voştri. Fiind cu 20, 30 sau chiar 40 de ani mai mici decât ei, între voi există o prăpastie. Înţelegerea şi comunicarea între voi şi părinţi nu este cu putinţă. Una zic părinţii, alta înţelegeţi voi. De aici se nasc nenumărate conflicte.

Epocile se succed astăzi cu viteza ameţitoare cu care se dezvoltă artele şi ştiinţa. Cândva, generaţiile se măsurau în treizeci, cincizeci sau chiar sute de ani. Astăzi, ele se schimbă la fiecare deceniu. Diferenţele de vârstă, de psihologie, de tehnologie pricinuiesc de multe ori conflicte şi dizarmonie în interiorul familiei. Poate că acest fapt este inevitabil. Problema care se pune, însă, este aceea ca diferenţele dintre generaţii să nu ducă la conflicte de dimensiuni astronomice. Adică părinţii şi copiii să nu se separe în două tabere diferite...

Deoarece în fiecare zi sunt chemat să rezolv asemenea probleme, am observat că, de cele mai multe ori, mai multă dreptate aveţi voi, copiii. Şi aceasta pentru că părinţii sunt – se presupune – mai maturi, mai înţelepţi, mai calculaţi şi ei ar trebui să fie primii care să vă înţeleagă pe voi, şi după aceea voi pe ei. Voi nu aveţi experienţa şi maturitatea lor. De aceea, ei sunt primii responsabili în privinţa comunicării dintre ei şi voi, după aceea sunteţi responsabili şi voi. În general, constat zilnic că atunci când părinţii sunt corecţi, realişti, cu adevărat înţelegători şi iubitori, vă câştigă de partea lor. Ceea ce am observat este că voi sunteți sinceri. Vreţi de exemplu, comunicare şi dragoste. Dacă le aveţi pe acestea, se poate foarte uşor ajunge la sufletul vostru (De multe ori, deveniţi părinţi duhovniceşti ai celor care v-au născut. Ei v-au născut trupeşte, iar voi îi renaşteţi sufleteşte. Acesta este un lucru minunat!).

(Pr. Timotei Kilifis, Tinereţe curată, tinereţe frumoasă, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2007, pp. 35-36)