Spune rugăciunea fără oprire. Fie ca Dumnezeu să-ți dăruiască un început binecuvântat! Fie ca ea să nu te mai lase, sau, mai degrabă, fie ca tu să nu mai lași rugăciunea – viața sufletului, respirația inimii, primăvara dulce înmiresmată care creează o primăvară duhovnicească în sufletul luptător.

Copiii mei, rugăciunea și smerenia sunt armele atotputernice pe care trebuie să le avem permanent în mâinile noastre cu o atenție neadormită, căci acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vor oferi biruința asupra demonilor.

Răbdare, copiii mei, să nu vă pierdeți curajul. Spuneți rugăciunea cu intensitate; să nu vă împrăștiați mintea printre lucruri pământești, chiar dacă aveți griji – considerați-le drept trecătoare. Păstrați mereu rugăciunea și amintirea morții dinaintea ochilor voștri: „Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururi, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin” (Psalmul 15, 8).

Dacă te rogi fierbinte și neîncetat, nu vei cădea. Totuși, trebuie să înțelegi că dacă neglijezi rugăciunea, vei suferi o cădere generală.

(Comori duhovnicești din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile și omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 282)