Se pocăieşte şi înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subţire. Cu cât i se măreşte dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, cu atât se micşorează dragostea faţă de sine şi nu se socoteşte. Atunci are valoare ceea ce scrie Sfântul Pavel: „Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea lui Hristos”.
- Să ne pregătim. Dacă nu seamănă omul, cum va da Dumnezeu să crească grâul său? Omul trebuie să semene şi, potrivit cu ce omul va semăna, Dumnezeu va da. Şi în armată se spune: „Fii gata!”.
- Părinte, cum să ne pregătim?
- Când este cineva gata? Atunci când armata este în aşteptare şi militarii sunt mereu gata, cu încălţămintele lor, cu armele şi cu corturile lor, aşteptând ordinul.
- Cât poate ţine această aşteptare?
- Depinde. Monahul trebuie să fie întotdeauna gata, şi atunci nu se va teme de nimic. De ce să se teamă? De moarte? Dar ea îi va deschide uşa Raiului, pentru că sub placa mormântului e ascunsă cheia veşniciei. De altfel, monahul, oricând ar muri, se află în stare de pocăinţă. Plecarea lui din lume şi schima lui aceasta mărturisesc. Se pocăieşte şi înaintează, făcând o lucrare duhovnicească subţire. Cu cât i se măreşte dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, cu atât se micşorează dragostea faţă de sine şi nu se socoteşte. Atunci are valoare ceea ce scrie Sfântul Pavel: „Nimic nu ne va putea despărţi de dragostea lui Hristos”. (Rom. 8, 35)
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul 2. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a doua, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 262-263)
Despre Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Starețul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
