Sunt momente – poate cincisprezece minute – în care zici tare; pe urmă zici numai ca să audă urechea și după aceea nu mai trebuie să audă urechea, zici cu mintea în inimă – și nu stai de vorbă cu gândurile.
Este nevoie unele dăți de rugăciune rostită cu voce, pentru că sunt unele părăsiri ale Duhului Sfânt. În Rugăciunea lui Iisus, Duhul Sfânt ne ajută; cu puterea noastră nu putem face nimic. Duhul cel Sfânt ne aprinde de dragostea de Dumnezeu.
Sunt momente – poate cincisprezece minute – în care zici tare; pe urmă zici numai ca să audă urechea și după aceea nu mai trebuie să audă urechea, zici cu mintea în inimă – și nu stai de vorbă cu gândurile.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, pp. 24-25)
Despre Părintele Proclu Nicău
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. A fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea părintelui Cleopa, duhovnicul său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Zeci de ani, părintele a trăit în simplitate, într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.
