Statul în picioare la rugăciune

Atunci când mă ajută harul, uit că stau în picioare. Iar harul nu-l păstrează Dumnezeu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoinţă.

Odată, după ce m-am luptat cu akedia în felul acesta, cinci-şase ore am stat în picioare, drept ca o lumânare. Dar se vede că aceasta l-a sălbăticit foarte tare pe satana. Deodată, în timp ce mă rugam, am auzit nişte tânguiri, care semănau cu cele ale unei femei care plânge atunci când îi moare copilul. Când m-am întors, ce să văd? Un arap negru şi înfricoşător stătea afară de chilia mea. Pentru o clipă m-am înfri­coşat, dar îndată Dumnezeu m-a ajutat să-mi revin şi l-am întrebat: „Cine eşti şi ce treabă ai aici la această oră?”. Iar acela mi-a răspuns cu mânie: „Eu sunt demonul akediei. Plec, călugăre! Plec! M-ai ars! Nu o scot la capăt cu tine!”. Şi zicând acestea, îndată s-a făcut nevăzut.

Fiul meu, acestea ți le spun ca să înţelegi cu cine avem de-a face în călugărie şi să iei măsurile nece­sare.

– Gheronda, mărturisesc că mă minunez de aces­tea pe care le aud. Dar de unde să am eu o astfel de râvnă ca să stau cinci-şase ore la rugăciune ca o lumânare?

– Ei, nu am spus să stai şi tu cinci-şase ore. Însă nu te minuna, căci acesta nu este meritul nostru. Crede-mă că atunci când mă ajută harul, uit că stau în picioare. Iar harul nu-l păstrează Dumnezeu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoinţă. Măcar de aş fi şi eu nerăspândit ca şi tine! Ah, de ai şti cât te invidiez! Din păcate, îndatoririle administra­tive îmi răpesc cea mai mare parte a timpului. Ce bine ar fi dacă aş putea să stau şi eu câteva ore retras, ca să se sature sufletul meu de rugăciune! Eu îi sfătuiesc pe călugării mei ca la începutul privegherii să stea în picioare cât pot de mult. Am pe câţiva care îşi fac privegherea la chilie stând aproape tot timpul numai în picioare. Alţii, după ce obosesc, în loc să se aşeze, îngenunchează puțin şi apoi iarăşi se ridică. Odată, un călugăr mi-a spus: „Gheronda, când stau în picioare obosesc. Dacă mă aşez, moţăi. Atunci îngenunchez, dar peste puțin timp iarăşi moţăi. Ce să fac?”. Acestuia i-am răspuns: „Există şi un alt mod de a alunga moţăiala. Rosteşte rugăciunea cu voce tare, mergând. (...) Satana are alianţă strânsă cu trupul. Când te vede că îl îndurerezi pe prietenul lui, nu poate îndura şi de aceea pleacă”.

Foloseşte şi tu, fiul meu, toate aceste mijloace, iar Dumnezeu te va ajuta. Hai, mergi cu binecuvântarea lui Hristos şi să treci din nou pe la mine ca să aflu ce pricopseală ai făcut.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 224-225)

De la același autor

Ultimele din categorie