Creştinii trebuie să ştie că numai Dumnezeu cunoaşte taina sfârşitului lumii, când anume va fi, cum va fi. (...) Noi creştinii trebuie să ştim că sfârşitul vieţii noastre este, în acelaşi timp, şi sfârşitul lumii pentru fiecare dintre noi. De aceea, suntem datori să ne pocăim din toată inima, să facem fapte bune, mai ales rugăciune şi milostenie, şi să aşteptăm în tot ceasul sfârşitul vieţii şi venirea Mirelui Hristos, pregătiţi, cu făcliile aprinse, arzând de dumnezeiescul dor, pentru a ne închina înaintea tronului Preasfintei Treimi şi a cânta măririle lui Dumnezeu, împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii.

Cel ce este întotdeauna pregătit de moarte, nu se teme niciodată de ea, nici de diavoli şi nici de judecată, căci Duhul Sfânt se odihneşte în inima lui şi nu-l apasă niciun păcat pe conştiinţă.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, p. 156)