Biserica Ortodoxă îi învaţă pe fiii săi să se roage şi se roagă şi ea însăşi, aducând Jertfa cea fără de sânge pentru toţi repausaţii creştini ortodocşi, pomenindu-le numele şi se roagă şi pentru toată lumea.

Viaţa noastră de acum, cu toate greutăţile de care e plină, trebuie să ne insufle cea mai vie recunoştinţă către Dumnezeu pentru putinţa de a-I cere iertarea pentru păcatele noastre şi pentru cei adormiţi. Câtă bucurie ne aduce, cu toate poticnelile, împlinirea dorinţelor unei persoane iubite! Numai gândul de a face un bine fiinţei care ne e scumpă, ne face fericiţi. De aceea, ce bucurie nespusă trebuie să simtă cel ce mijloceşte pe lângă Dumnezeu pen­tru mântuirea unui repausat pe care-l iubeşte şi-l preţuieşte! O are acum ca şi altă dată dorinţa de a face fericit pe cel adormit, de a-l consola, nu ne răsplăteşte cu simţământul celei mai mari bucurii duhovniceşti? Toate acestea ne sunt dăruite prin viaţa de acum, care, oricât ar fi de scurtă, ne oferă totuşi prilejul de a face mult bine. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că această vreme de pregătire este o dovadă a milei nesfârşite a lui Dumnezeu către lume, căci Domnul a voit să dea păcătoşilor şi necredincioşilor putinţa de a ispăşi greşalele lor („Cuvânt 28 "asupra Evangheliei Sfântului Ioan).

Ziua Judecăţii de apoi nu este amânată, decât pentru a da omenirii credincioase calea de a se mântui. Iisus Hristos, El însuşi numeşte viaţa de acum „zi", când trebuie să lucrăm, căci zice: Va veni noaptea (moartea) şi atunci nimeni nu va mai putea face fapte bune.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 178-179)