„Binecuvântați pe cei ce vă blestemă!” (Luca 6, 28). Să nu iasă din inima voastră blesteme, să nu credeți în ele! Împliniți porunca Domnului și dăruiți binecuvântări celor care vă blestemă (nu este fățărnicie, ci luptă, smerenie). Și nu doar atât, ci spuneți-i vrăjmașului vostru cuvinte frumoase! Nu-l osândiți, nu vorbiți despre el disprețuindu-l, jignindu-l, căci acest lucru nu este bun pentru sufletul vostru.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne sfătuiește: „Nu folosi nicicând pentru vrăjmașul tău cuvinte jignitoare, ci pomenește-i mereu numele, vrednicia ș.a. Cuvintele acestea vor fi cel mai bun medicament pentru rana sufletului, pentru că dacă gura ta îi rostește numele, atunci sufletul va urma gura, va fi învățat de gură. Și încetul cu încetul, se va adăpa din ceea ce aude, și se va împăca cu vrăjmașul lui” (Omilia I la David și Saul).

De asemenea, este vrednic de consemnat ceea ce afirmă astăzi psihologia, afirmație pe care Sfântul Ioan Gură de Aur a făcut-o cu aproape 1600 de ani înainte: „Este interzis să spui chiar și în glumă, de exemplu: «nu pot», pentru că din gură cuvântul trece în suflet și devine «experiență». Subconștientul crede ceea ce aude și nu ceea ce este adevărat”.

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 94-95)