Un ascet avea o mare durere din pricina ispitelor și a suferințelor venite din partea oamenilor. De aceea se lupta să-și înfrâneze pornirea de a ceda ispitelor, gândurilor, constrângerii satanei, de a se indigna și de a cârti împotriva lui Dumnezeu. Și rugându-se într-o noapte la priveghere, din osteneală a închis ochii și, fără să-și dea seama, L-a văzut în fața lui pe Domnul, în mărime naturală, pe Cruce, așa cum era la Răstignire. Hristos Și-a întors capul spre dreapta și i-a zis: „Toate acestea care ți se întâmplă nu le suferi din iubire pentru Mine? Eu cum am arătat atâta răbdare față de nemulțumirea și față de răutatea oamenilor, față de lipsa lor de evlavie, și i-am iertat din tot sufletul pe cei care M-au răstignit? Tu nu vrei să ai răbdare, să ierți, să rabzi, să te arăți mulțumitor din dragoste pentru Mine?”.

Și atunci pustnicul a căzut la picioarele lui Iisus cele însângerate și sărutându-le a făgăduit că va face răbdare până la moarte.

(Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovnicești, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumenița, Alexandria, 2012, p. 12)