Trupul este robul sufletului. Sufletul este împăratul. Deseori mila lui Dumnezeu îngăduie ca trupul să fie lovit de boli. În felul acesta, patimile slăbesc și omul își revine. Uneori, însă, însăși boala trupului provine din patimi.

După Sfântul Vasile cel Mare, dacă îndepărtăm păcatul, vor pleca și bolile. „De unde provin bolile? Dar vătămările trupești? Domnul a creat trupul, dar nu și boala. A creat sufletul, dar nu și păcatul. Ce este mai folositor și mai necesar decât toate? Unirea cu Dumnezeu și trăirea împreună cu El prin mijlocirea dragostei. Dacă pierdem această dragoste, ne vom îndepărta de lângă El și astfel vom cădea în diferite boli”.

Dacă rabzi boala cu mulțumire, ea va deveni pentru tine pricină de cunună.

Un stareț care suferea de ascită le spunea fraților care mergeau să-l îngrijească: Părinților, rugați-vă ca sufletul meu să nu fie lovit de o boală asemănătoare. Cât despre boala trupească, Îl rog pe Dumnezeu să nu mă vindece îndată, căci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinăuntru însă se înnoiește din zi în zi (II Corinteni 4, 16).

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, pp. 338-339)