Text și context

Evanghelia de astăzi reunește trei pasaje din relatarea Sfântului Matei. Primele două fac parte din capitolul al zecelea, iar ultimul din cel de-al nouăsprezecelea. Din motive care nu ne sunt împărtășite, ele au fost aduse împreună în cadrul lecturii duminicale. Ce-i drept, se completează din perspectiva mesajului. Aspecte precum urmare, mărturisire, ori răsplată sintetizează conținutul lor. 

Mărturisirea și reciprocitatea ei

În debutul pericopei, Hristos îndeamnă la mărturisire. Arată că e un lucru firesc ca aceasta să facă parte din viața cotidiană a celor care se doresc a fi următori ai Săi. Altminteri, actul credinței nu se împlinește în sine. E doar poarta înspre o etapă următoare, aceea a mărturisirii. După ce l-am descoperit pe Domnul și ne-am bucurat de roadele lucrării Lui în viața noastră, vine vremea să vorbim și altora despre ele. Precum un copil entuziast ține să vorbească tuturor despre ceea ce a descoperit la joacă, așa suntem chemați și noi. Există însă și forme mai profunde de a face acest lucru. Acelea sunt, de fapt, cele care lucrează cu adevărat în sufletele celor din jur. La ele ne cheamă, în fond, Iisus. La faptul de a-L mărturisi cu lucrarea și cu viața noastră. Superlativul acestui lucru îl reprezintă martiriul. El nu e însă obligatoriu. Putem să-L mărturisim, în general, prin modul în care punem în lucrare în viața noastră prescriptele evanghelice pe care ni le-a oferit. Marile convertiri nu s-au făcut în urma unor discuții îndelungate. Modul în care unii au trăit ca firesc al cotidianului credința i-a făcut pe cei din jur să-și dorească a le urm exemplul. Oare noi, ce fel de mărturie aducem? Ar fi Învățătorul bucuros să ne vadă cum îl mărturisim? Grea întrebare. Poate ar fi de preferat să amânăm nițel răspunsul. 

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”, zice Fiul. Cu alte cuvinte, Dumnezeu cel Întrupat oferă o motivație de nerefuzat pentru urmare. Promite că, la rândul Său, va mărturisi înaintea Tatălui despre cei care nu se vor rușina de El. Ce poate fi mai frumos și mai de dorit decât aceasta? 

Domnul, în capul listei de priorități

Reciproca e de asemenea valabilă. Cel care se va lepăda, atunci când i se va cere mărturisirea, va beneficia de același lucru din partea lui Hristos. Ba mai mult, El insistă aici cu privire la nevoia de fixare a unei priorități clare: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Cele două aspecte sunt în consonanță. Căci nu poți să mărturisești ceva ce nu iubești. Or, dacă în capul listei nu e Domnul, totul e în van. 

Un aspect merită clarificat aici. Dumnezeu nu ne cere să-L iubim din capriciu, ori gelozie. Nici pentru că ar avea nevoie de iubirea noastră. Rămâne la fel de Divin, în ciuda iubirii unora, ori a absenței acesteia. Noi suntem cei care avem nevoie să fim iubiți de Dânsul. Mărturisind iubirea noastră față de El, ne definim pe noi înșine. Ne conectăm la sursa care ne încarcă, aidoma unui aparat care începe să se apropie de sfârșitul energiei din baterie. 

Atunci când iubirea atinge cote superlative, respectiv, faptul de a lăsa casă, mamă, soră, frate și alte lucruri, răsplata va crește și ea. Proporțional cu jertfa. Căci Dumnezeu nu rămâne dator. Dimpotrivă. Copleșește pe cei care se străduiesc să-și arate dragostea față de El.

În loc de concluzii

Mai mult decât alte relatări, Evanghelia de azi e despre iubire. V-ați putea întreba de ce. E simplu. Vreți să definiți mărturisirea? Încercați să o faceți excluzând din ea ideea de iubire? Vreți să definiți urmarea lui Hristos? Și acolo o să vă dea cu virgulă dacă o neglijați. Ceea ce e esențial în definirea noastră ca oameni, ori în relația cu Stăpânul e iubirea. Lucrul cel mai simplu și cel mai dificil deopotrivă. Simplu, pentru că nu necesită multă pregătire. Dificil, pentru că cere lepădarea de sine și plasarea lui Dumnezeu în capul listei. Dar, mai presus de toate, cere lepădarea de păcat. Îndrăzniți!