desfrânare

Opt sunt gândurile din care pornesc toate răutăţile

De vrei să biruieşti mânia, câştigă-ţi blândeţe şi îndelunga răbdare şi adu-ţi aminte de câte răutăţi au făcut iudeii Domnului nostru Iisus Hristos, iar Iubitorul de oameni nu Se mânia asupra lor, ci mai mult se ruga pentru ei zicând: „Părinte, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”.

Cum să ne păstrăm curăția, într-o societate care promovează infidelitatea?

Păcatul s-a sălăşluit în noi, el ne înconjoară din toate părţile, aducând înaintea noastră chipuri ademenitoare. De multe ori, iadul ia forma nu numai a „sentimentelor”, dar şi a încântării estetice. Să ne amintim cuvintele Apostolului Pavel: „Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (2 Corinteni 6, 15). 

Dacă nu este posibil să nu ne tulburăm, măcar să ne înfrânăm cuvintele

Dacă nu ne este cu putință să rămânem netulburați, trebuie cel puțin să ne înfrânăm limba, după cum spune Psalmistul: „Tulburatu-m-am și n-am grăit” (Psalmul 76, 4).

Fecioria – un impediment în întemeierea unei familii?

Căsătoria a fost creată de Dumnezeu, iar familia, gândită de El ca o mică Biserică. Fetele creştine cuviincioase se rugau Domnului şi Maicii Domnului pentru a li se dărui un soţ, se păstrau pentru acesta şi se înfrumuseţau prin modestie, neprihănire şi smerenie, acestea fiind zestrea lor. În vechime se spunea „Modestia este podoaba fetei”, şi de aceea familiile erau trainice.

Să ne păzim privirea de tot ceea ce ne-ar putea afecta sufletește

Așa cum din privire se poate naște iubirea, la fel din privire se poate naște tulburarea sau pătimirea. Păzindu-ne privirea, ne păzim însuși sufletul, de tot ceea ce ne-ar putea vătăma.

Te faci mucenic, mărturisind credinţa cea bună

Cel ce este iubitor de arginți și iubitor de dulceți, și își închide îndurările sale față de fratele său și nu miluiește pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus și idolilor slujește, că se închină făpturii mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginți este rădăcina tuturor răutăților.

Puterea pocăinţei noastre nu stă în cantitate, ci in calitate şi înfrângerea inimii

Să le răbdăm pe toate cu smerenie şi să ne socotim mai prejos decât toată făptură, căci numai atunci te vei linişti.

Cuvânt pentru cei care trăiesc necununați

Cunosc foarte multe cazuri, perechi de tineri şi chiar oameni în vârstă, care au trăit o vreme îndelungată necununaţi (5-10 ani) din diferite motive, iar după ce s-au cununat n-a durat un an sau doi şi s-au despărţit. Au trăit mai mult împreună necununaţi decât după ce s-au cununat, de ce se întâmplă lucrul acesta?

Sfinţii Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine este socotită păcat

Avem sute de mărturii despre asta şi noi ne înşelăm adesea socotind ca păcat numai troahna obişnuită în lume (adică desfrâul), iar altele care sunt mai vătămătoare nu le luăm în seamă.

Cum înțeleg cei mai mulți păcatul?

Dar oare, fraţilor, războaiele şi mizeria care bântuie lumea numai din păcatul trupesc se nasc? Goana cea nebună pentru stăpânire, râvna la avuţia străină, care aţâţă pe om la război şi-l face mai crud decât o fiară, oare asta nu este păcat ca şi desfrânarea?

Pagini