Dialoguri la Athos (32) - Ce este akedia (negrija) şi cum poate fi înfruntată?

Gheron Iosif Vatopedinul

- Dialoguri la Athos (32) - Ce este akedia (negrija) şi cum poate fi înfruntată?
  
  Dialoguri la Athos (32) - Ce este akedia (negrija) şi cum poate fi înfruntată?

O stare de negrijă generală pentru cele spre mântuire. Interesant este că această negrijă este percepută nu doar ca lene sau nepăsare, ci şi ca activitate, uneori chiar debordantă, dar care ţinteşte orice altceva numai mântuirea nu.

Trebuie să vă spun că numai simpla ei pomenire îmi provoacă un sentiment de teamă. Akedia! (Termenul akedia a fost preluat din limba greacă. Ar fi bine să amintim aici şi traducerea propusă de Ierom. Rafail Noica prin „negrijanie”. Sensul akediei ar fi astfel mai de înţeles, ca stare de negrijă generală pentru cele spre mântuire. Interesant este că această negrijă este percepută nu doar ca lene sau nepăsare, ci şi ca activitate, uneori chiar debordantă, dar care ţinteşte orice altceva numai mântuirea nu). Arma cea mai înfricoşătoare împotriva trupului nostru sărman şi pământesc şi cea mai la îndemână unealtă a diavolului în războirea şi lupta împotriva noastră.

Cele mai tăioase unelte şi mijloace prin care lucrează şi se impun akedia şi nepăsarea se sprijină pe plăcere şi pe durere. În calitate de elemente „împotriva firii” ale existenţei omeneşti, nu pot fi îndepărtate cu uşurinţă, ci numai prin nevoinţă şi osteneală. Tocmai aici este punctul în care omul de multe ori trădează.

Nici plăcerea pe care o oferă lumea, „care sub puterea celui viclean zace” (Ioan 5, 19), nici cu mult mai mult durerea nu au fost aşezate de la început în firea noastră de Ziditor; de aceea, după cădere, iraţionalul se impune în firea omenească prin constrângere. Suntem „vânduţi”, potrivit cuvintelor Apostolului Pavel, „sub păcat” şi, când facem ceea ce nu voim, se naşte îndată descurajarea; iar lângă aceasta încolţeşte răutatea care poartă numele de akedie (negrijă).

Râvna şi hărnicia sunt mijloacele noastre, precum şi forţa motrice prin care ne luptăm şi înaintăm în chip potrivit, totdeauna cu ajutorul harului, în arena duhovnicească. Împotriva acestora însă vrăjmaşul unelteşte continuu, pentru ca să ne împiedice propăşirea.

Akedia foloseşte raţiunile firii, dar şi pe cele împotriva firii, în dauna mântuirii noastre. Raţiunile firii, care provoacă prezenţa acestei patimi, sunt legile biologice ale vieţii, precum condiţiile climatologice, proasta (reaua) hrănire, efortul exagerat, întâmplările extraordinare şi neobişnuite etc. Raţiunile împotriva firii putem spune că sunt: dispreţuirea îndatoririlor, robirea faţă de o mulţime de patimi şi obişnuinţe, încălcarea legii morale, cedarea în faţa patimii mâniei, judecării, răzbunării, trădării ş.a. Acestea toate nu doar provoacă, ci şi întăresc akedia şi paralizia sufletească şi conduc încet-încet la nemişcare, la stingere, sau, mai bine zis, la moarte.

Izbăvirea de toate acestea vine din statornicia pe calea noastră duhovnicească, din împlinirea îndatoririlor, care va fi izbutită prin stăruinţa în programul duhovnicesc şi prin neîncetata pomenire a morţii şi a judecăţii, a locului celor osândiţi la iad, a nesfârşitului veşnicei osânde, a împreună-petrecerii cu uneltele pierzaniei veşnice şi toate cele înfricoşătoare pe care le descrie Domnul nostru. Dar şi amintirea Patimilor lui Hristos şi a luptelor duhovniceşti ale „nevoitorilor celor din veac”, mai cu seamă ale mucenicilor, care „nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte” (Apocalipsa 12, 11), ajută foarte mult ca un medicament împotriva virusului acestei răutăţi.

Pentru a constata dacă akedia, care stăpâneşte în mădularele noastre, este fiziologică, de pildă dacă provine de la ceva ostenitor trupeşte, ne cercetăm pe noi înşine în privinţa muncii, a dietei şi a comportamentului, şi dacă vedem că nu am făcut nimic care să fi provocat mai multă oboseală, atunci este războiul satanei şi trebuie să i ne împotrivim. Însă pentru toate acestea corecta rezolvare o dau rugăciunea şi prihănirea de sine.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 68-70)

Dialoguri la Athos (1) - De ce a zidit Dumnezeu lumea şi pe om?

Dialoguri la Athos (2) - Cum trăia omul în Rai?

Dialoguri la Athos (3) - Care a fost cauza căderii omului?

Dialoguri la Athos (4) - De ce s-a dat prima poruncă protopărinţilor?

Dialoguri la Athos (5) - De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut căderea lui Adam, nu a împiedicat-o?

Dialoguri la Athos (6) - Ce este păcatul strămoşesc şi care sunt urmările lui?

Dialoguri la Athos (7) - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

Dialoguri la Athos (8) - Ce este vederea duhovnicească a lui Dumnezeu?

Dialoguri la Athos (9) - Cine este diavolul şi cum lucrează?

Dialoguri la Athos (10) - Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?

Dialoguri la Athos (11) - Ce este Pronia dumnezeiască şi cum „se manifestă” în viaţa noastră?