Ce sfat aţi da tinerilor cu facultate care doresc să se căsătorească cu tineri fără facultate, însă părinţii nu sunt de acord?

Aici este complicat, dar se poate rezolva. Este bine, totuşi, ca cei doi tineri să fie apropiaţi din punct de vedere al culturii, să zicem aşa.

Dar să vă dau şi un exemplu: eu am avut o asistentă socială care a terminat Teologie – Asistenţă Socială la Bucureşti, care a venit la mine şi m-a ajutat la asociaţia pe care o avem pentru copii orfani, vreo 5-6 luni, până a venit toamna. A venit odată o ploaie aşa de rece, toamna, ploua mărunt, iar pe acolo trecea un căruţaş. Ea nu era obişnuită cu ploaia asta rece şi a făcut cu mâna la căruţă şi el a oprit. Când a coborât, ea a mulţumit, iar el a spus: „Lasă asta, zi dacă te măriţi cu mine sau nu?” Atunci ea a spus: „Trebuie să-l întreb pe părintele”, iar ea a venit la mine şi m-a întrebat. Era un băiat, un ţăran cu zece clase, destul de spiritual şi de versat ca să pună această problemă. Şi i-am spus: „Tu vrei asta?” „Părinte, să ne mai studiem” şi în primăvară s-au căsătorit. Ea este profesoară de română şi de religie, iar el cară lemne.

Ei, de asta (relația asta) am văzut că a mers, dar sunt foarte multe care nu merg. N-au discutat cu părinţii, s-au dus şi i-au anunţat, unii s-au bucurat, ceilalţi s-au mirat, pe urmă s-au bucurat şi ceilalţi. Se poate şi aşa, dar cu multă atenţie.

Problema nu este la cel cu facultate terminată. Problema este pentru completarea celui fără ea, la care uneori apare un complex de inferioritate. Părinţii trebuie lămuriţi, sentimentele sunt bune, iar dacă tot nu vor să accepte, trebuie mers la preotul de parohie, după aceea la episcop, iar dacă cauzele împotrivirii nu sunt cele canonice, atunci li se spune că nu se pot împotrivi. Este totuşi o problemă, dacă nu-i convinge până în final, pentru că totuşi căsătoria nu se poate face fără blagoslovenia părinţilor, mai ales dacă au argumente. Dacă n-au argumente, părinţii pot fi daţi deoparte şi căsătoria să se facă în limitele canonice şi în regulile canonice ale Sfântului Ioan Gură de Aur.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 152-153)