Părintele Atanasie Ciumașu, îndelung-răbdătorul care a menținut firul rugăciunii la Bisericani

Vrednicul de pomenire, Părintele protosinghel Atanasie Ciumașu a fost cel care, timp de 21 de ani, a menținut candela aprinsă a rugăciunii aici, la Bisericani, în ținutul Neamțului. A răzbit, cu putere de Sus, prin toate prigoanele și ofensele celor din jur. A îndurat jigniri, spre a oferi, mai abitir, mângâiere celor însetați cu sufletul, celor care îl căutau și bolnavilor din Sanatoriul de la Bisericani, de ale căror suflete s-a îngrijit cu osârdie și dragoste.

Înainte de a se duce la Cerescul Părinte, bătrânul stareț i-a arătat Părintelui protosinghel Serafim Mihali, actualul povățuitor al obștii de la Bisericani, trunchiul stejarului în care s-a arătat Maica Domnului, cu mai bine de cinci veacuri în urmă, rugându-l să ridice aici o biserică închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În rândurile ce urmează starețul de astăzi al Mănăstirii Bisericani ne va vorbi despre înaintașul său și despre cele ce a învățat de la dânsul:

Părintele Atanasie Ciumașu avea multă răbdare. Eu însumi mă minunam: cum a răbdat părintele atâția ani, singur? De aceea, când mi-era mai greu aici, tot timpul încercam să mă leg de el, să-l am ca pildă de îndelungă-răbdare. Părintele Atanasie a fost ucenicul unui mare duhovnic de la Sihla, Părintele Chiril Șaramet, care a plecat în Sfântul Munte înainte de ‘80 și acolo s-a făcut schimnic cu numele de Calistrat. Cu acest cuvios deosebit a stat la Sihla o vreme, învățând rânduiala răbdării.

Înaltpreasfințitul Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, care l-a cunoscut bine pe acest preot Chiril, când l-a auzit pe Părintele Atanasie că a ucenicit la Părintele Șaramet, i-a zis: „Ai avut o răbdare deosebită, Părinte”. Era foarte sever bătrânul acesta în viața de duhovnicie, aspru cu el, aspru cu cei din jur – cu cei care doreau viață duhovnicească – și un mare postitor.

Mai povestea Părintele Atanasie că, pe când era de vreo 16-17 ani, se îmbolnăvise foarte grav și era internat aici, la Bisericani. Și așa de bolnav a fost, încât nu credea că va mai umbla pe picioarele sale vreodată. Șase luni de zile a stat în pat. Mama lui mereu venea și se ruga la icoana Maicii Domnului din stejar, promițându-i acesteia că, de îi va face băiatul sănătos, îl va dărui să slujească lui Dumnezeu și ei într-o mănăstire. Băiatul avea o înclinație. Și așa, treptat, după doi ani de stat în spital la Bisericani, s-a vindecat.

„Tu să nu uiți: aici e locul unde s-a arătat Maica Domnului”

Nu s-a căsătorit și mergea mereu la Mănăstirea Agapia, la niște măicuțe mai în vârstă, ajutându-le la crăpat lemne și la alte treburi ce le mai aveau. Apoi a mers la Sihla, la Părintele Chiril Șaramet. Era din Filioara, de loc. S-a ținut foarte mult de aceste două mănăstiri. A prins perioada aceea cu decretul și a cunoscut îndeaproape situația vremurilor de atunci.

Auzisem și eu de stejarul care înainte era loc de pelerinaj și tămăduiri și l-am întrebat: „Părinte Atanasie, unde este stejarul în care s-a arătat Maica Domnului?”. Și bietul părinte, bătrân, m-a luat de braț, cu cealaltă mână sprijinindu-și cârja pe scări, și m-a dus în acel loc, unde astăzi este ridicat paraclisul mănăstirii. Și ferind buruienile, a descoperit trunchiul de copac, doar partea de la vale se vedea, căci era râpă, fiindcă cea de la deal era acoperită cu pământ. Și mi-a zis atunci: „Eu, ca mâine o să mor. Dar tu să nu uiți: aici e locul unde s-a arătat Maica Domnului”.

„Închipuiți-vă cum mă amenința, că vine miliția și mă leagă”

Odată, doctorul Constantinescu, directorul spitalului, care era și activist de partid, i-a luat Părintelui Atanasie cheia de la biserică și nu voia să i-o mai dea. Nu era încă sfințit preot, dar citea rugăciuni, făcea acatiste, utrenia, tot ce putea, ca un simplu monah. Directorul i-a interzis să mai facă slujbă și i-a luat cheia. „Închipuiți-vă cum mă amenința, că vine miliția și mă leagă”, spunea Părintele Atanasie. „Dar nu mi-o fost frică. Am prins curaj, m-am dus la el și i-am zis: «Domnule director, unde stă scris ca cheia bisericii să stea în biroul dumneavoastră? Dacă este o dispoziție scrisă de undeva, arătați-mi și mie. Cheia bisericii trebuie să stea la cel care îngrijește biserica. Cum să stea în birou, la dumneavoastră?»”. Cică l-a scos în șuturi din cameră și i-a trimis, după câteva ceasuri, cheia prin paznic. A avut bietul multe de tras, de îndurat, își amintește Părintele Serafim, starețul Mănăstirii Bisericani.

***

Părintele Atanasie Ciumașu s-a săvârșit în 1997, la vârsta de 64 de ani. Mormântul său se află la umbra unui alt stejar, nu departe de locul unde s-a arătat Maica Domnului la Bisericani. Veșnică să-i fie amintirea și Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepții Săi!

De la același autor

Ultimele din categorie