Sfânta Cuvioasă Parascheva – o chemare a lui Hristos adresată oamenilor

Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva – o chemare a lui Hristos adresată oamenilor

    • Sfânta Cuvioasă Parascheva – o chemare a lui Hristos adresată oamenilor
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Sfânta Parascheva este un pedagog al sfinţeniei pentru cei care, cu evlavie, îi sărută cinstitele moaşte. Este un pedagog care îi conduce pe închinători la Hristos, singurul Dumnezeu adevărat, Care îi poate vindeca de toată boala şi neputinţa, în vederea îndumnezeirii lor.

An de an, la 14 octombrie, Iaşul îmbracă haină duhovnicească de sărbătoare în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Pelerinii din toate colţurile ţării şi ale lumii se îndreaptă cu nădejde sfântă şi recunoştinţă sinceră spre Sfânta Cuvioasă, pentru a fi ajutaţi în multitudinea de probleme din existenţa lor efemeră.

Un şir impresionant de credincioşi va brăzda oraşul ca un furnicar, până la catafalcul din curtea Catedralei Mitropolitane, pe care vor fi aşezate Sfintele Moaşte. Se creează o imagine biblică a drumului omului către Împărăţia cerurilor ca o expresie a dorinţei oamenilor prezenţi de a atinge pe cea care este deja în Împărăţia cerurilor, pentru ca şi ei, după viaţa aceasta, să fie cu Sfânta în această împărăţie celestă.

În acest urcuş spre Sfânta Parascheva, pelerinii se întâlnesc de fapt cu Hristos Care sălăşluieşte în ea, deoarece Sfânta L-a câştigat, încă din această viaţă trecătoare, prin împlinirea poruncilor Lui. Ei simt o mângâiere inefabilă a harului Sfăntului Duh, existent în Sfânta Parascheva, care nu poate fi substituit cu nici o bucurie şi cu nici o plăcere din această lume. Ei simt că, fară acest har, dobândit încă din această viaţă, moartea sufletului este iminentă, iar prin primirea lui vor moşteni viaţa veşnică, îmbelşugată şi aleasă, pregătită de Hristos, încă de la întemeierea lumii.

Astfel, Sfânta Parascheva este un pedagog al sfinţeniei pentru cei care, cu evlavie, îi sărută cinstitele moaşte. Este un pedagog care îi conduce pe închinători la Hristos, singurul Dumnezeu adevărat, Care îi poate vindeca de toată boala şi neputinţa, în vederea îndumnezeirii lor.

Ea nu acceptă pasivitatea pelerinilor, ci, ca o soră preabună ce vieţuieşte în rai, ne îndeamnă să-i actualizăm modelul său duhovnicesc, deoarece sfinţirea şi sfinţenia nu exclud, ci dimpotrivă implică şi efortul personal de curăţire.

În acelaşi timp, pelerinii constată că Sfânta Parascheva este mult milostivă, deoarece, ea face totul pentru ei, dăruind puterea supremă dumnezeiască a lui Hristos Care sălăşluieşte în ea. Minunile ei sunt ale iubirii atotcuprinzătoare pe care sfinţii le pot manifesta, cu ajutorul harului dumnezeiesc prezent şi lucrător în ei.

Hristos a vieţuit în Sfânta Parascheva încă de pe pământ, deoarece ea a trăit o viaţă a lui Hristos şi în Hristos, aşa cum vorbeşte despre sine Sfântul Apostol Pavel: „Şi eu nu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa mea de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine" (Galateni 2, 20).

Viaţa creştinului în acest scurt pelerinaj pământescc şi mai cu seamă a sfântului este o dobândire a lui Hristos şi o alergare continuă spre Hristos. După apusul acestei vieţi, viaţa creştinului este o odihnă a lui Hristos în el şi a lui în Hristos. (Protosinghel Valerian Radu)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor (2), Editura Doxologia, 2014, pp. 7-8)