Aspecte introductive

Pericopa evanghelică de astăzi vine să ne aducă în atenție pragmatismul divin. Întregul capitol conține o serie de sfaturi cu relevanță practică pentru viața creștinului. Hristos folosește frumoase comparații, ori analogii cu viața de zi cu zi, spre a-i face pe cei care Îl ascultă să înțeleagă care trebuie să fie adevăratele priorități în viața celui care-l urmează pe Dumnezeu. 

Lumina

Organul prin care lumina intră în trup, ochiul, devine astfel, subiectul primei părți. Învățătorul insistă că dacă el este curat, întreg trupul pe care-l slujește va beneficia de roadele luminii. Apoi, atrage atenția că și reversul e valabil. Invită a se cerceta fiecare pe sine și a se strădui să sălășluiască în el lumina, nu întunericul: „dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!”, atrage El atenția. 

Slujirea

De la acest exemplu, Iisus mută cadrul discuției înspre ideea de slujire. A lui Dumnezeu, desigur. Insistă asupra faptului că e imposibilă deservirea, în același timp, a doi stăpâni. Într-o vreme în care nu se vorbea despre conflictul de interese, El arată că dragostea față de Dumnezeu nu admite compromis. Orice formă de alunecare înspre Concurență va fi tratată de către Domnul ca un act de trădare. 

Cum trebuie să se exercite această slujire? Răspunsul urmează imediat după formularea celor prezentate anterior. Învățătorul arată că adevărata concentrare înspre a fi pe placul lui Dumnezeu lasă să cadă pe plan secund aspectele ce țin de grija de trup, ori de ziua de mâine. Cele ale sufletului trebuie să se regăsească, subliniază el, în capul listei priorităților. În măsura în care acestea vor fi bine rânduite, va avea Tatăl grijă să nu lipsească nici celelalte. Comparația cu păsările cerurilor e mai mult decât sugestivă: „Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” Despre inutilitatea grijilor lumești, Va vorbi de asemenea și ulterior. Va arăta că, în ciuda tuturor strădaniilor lor, regi precum Solomon, nu au ajuns niciodată să egaleze în ținută și eleganță crinii țarinii, îmbrăcați de Dumnezeu.

Hristos arată de asemenea că iubirea față de Dumnezeu și dorința de a-L sluji nu aduce cu sine nici lipsuri, nici renunțări. Cuvintele Sale: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă”, vin să pună corect accentele. Să arate că Domnul nu cere o viață marcată de un ascetism atroce, ci doar locul care I se cuvine în cadrul ei. Precum în cazul dragostei. Arătam când vorbeam despre acest subiect că, dacă pe primul loc se găsește El, inima devine atât de încăpătoare, încât poate să-i cuprindă pe toți cei de care e nevoie, fără a-i discrimina. Ceva asemănător se întâmplă și aici. Dacă în topul căutărilor e campioană cea care-L are în centru, nimeni nu va fi lipsit de ceva din ceea ce ține de bunul mers al vieții cotidiene. 

În loc de concluzii

Slujirea reprezintă termenul cheie al evangheliei de astăzi. Hristos ne învață că ea este o formă de manifestare a dragostei. Că trebuie să fie direcționată în mod apodictic spre Dumnezeu și că El nu admite compromisuri în exercitarea ei. Suntem noi capabili să-L slujim fără a admite nicio altă ingerință? Avem noi tăria de caracter și măreția de suflet de a-L pune pe El și Împărăția Sa în topul căutărilor noastre? Dacă o vom face, toate celelalte griji cotidiene vor dispărea ca prin minune. Viața însăși își va găsi sensul, iar bucuria va deveni tovarășul nostru de drum. Îndrăzniți!