Să ne temem nu de boală, ci de păcatele pentru care vine boala, și de boala sufletului, nu a trupului. Căci dacă nimeni nu ar mai muri, răutatea ar rămâne nepedepsită. Boala este piedică trupului, iar nu sufletului, dacă tu nu voiești. Ologirea este piedică piciorului, iar nu voii libere. Ia pe fiecare dintre cele ce ți se întâmplă și vei afla că acestea sunt piedică pentru orice altceva, dar nu pentru sufletul tău. Dacă ne punem toată râvna și toată grija ca să scăpăm de moartea trupească, cu cât mai mult suntem datori să ne străduim să scăpăm de omorârea sufletească? Fiindcă nu este nici o piedică pentru cel care vrea să se mântuiască, decât numai nepurtarea de grijă și lenevirea sufletului. Căci fiind întrebat cineva: „Cât timp este bine ca un om să trăiască pe pământ?”, a răspuns: „Până ce va înțelege că a muri este mai bine decât a trăi”. „Și care dintre morți e cea mai rea?”, a zis: „Cea dusă dincolo de legi”. Preferă să mori, decât să trăiești în chip rușinos. E mai bine să mori, decât să-ți înnegrești sufletul prin neînfrânare. Vai celui care nu este mort păcatului, cu ajutorul lui Dumnezeu, că acela se va muta de la moartea cea vremelnică la cea veșnică. Și Iisus a zis către cel care I-a spus: „Îngăduie-mi să mă duc să îngrop pe tatăl meu”: „Lasă morții să-și îngroape morții lor”. Sunt două feluri de moarte. Căci este mort care este mort pentru că nu se mișcă și nu lucrează. Și este mort cel omorât cu sufletul pentru că nu urmează vieții harului. Nu moartea pierde sufletul, ci viața rea. Pentru aceea și prorocul zice: „Moartea păcătosului este rea”, fiindcă, la cei drepți, este o moarte care nu este rea prin fire, ci bună. Cei care mor împreună cu Hristos sunt în moarte bună și cei care au murit păcatului au murit cu moarte bună și mântuitoare. Iar moartea păcătoșilor este rea. Căci îi așteaptă pe ei osânda, precum și pe bogatul cel îmbrăcat în porfiră și vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

Așadar, când dorul după Hristos nu biruiește în tine într-atât încât să fii nepătimitor în tot necazul tău pentru bucuria cea întru El, cunoaște că lumea trăiește în tine mai mult decât Hristos. Și când boala, sau lipsa, sau nimicirea trupului, sau frica de cei care-l vatămă pe el tulbură mintea ta de la bucuria nădejdii tale și de la grija cea curată după Dumnezeu, cunoaște că trupul trăiește în tine, și nu Domnul. Căci dorul care te biruiește și stăpânește întru tine, acela este care trăiește întru tine.

(extras din Viața Sfântului Chiril Fileotul*, traducere de Laura Enache, în pregătire pentru Editura Doxologia)

*călugăr trac de la anul 1100