- Cineva întreabă dacă poţi fi un duhov­nic bun fără o vastă cultură.

- Credeţi că părintele Selafiil ştia cine-i Rainer Maria Rilke sau a ascultat vreodată Mozart? Nici măcar nu cred că ştia câte capitole are Evanghelia de la Matei, aşa cum ştiu seminariştii. Sfântul Simeon Noul Teolog era luat în râs de către contemporanii săi pentru că nu fă­cuse şcoală, că nu este un filosof, că este un neînvăţat. Un oarecare mitropolit, Ştefan, râdea de el. Şi mai ştim că acest nume, „Noul Teolog", de fapt, a fost o poreclă pe care i-au scornit-o contempo­ranii săi, râzând de el. Şi aşa i-a rămas numele în Biserică: „Noul Teolog". Aşa că este bine să avem o cultură vastă - în cazul în care o avem -, cum au avut-o Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie al Nyssei. Dar ei au avut-o pentru că aşa au fost mediul din care proveneau şi societatea în care au trăit. Adunarea în care Dumnezeu i-a aşezat şi pe care au trebuit ei să o păstorească era de aşa na­tură, încât toate acestea le-au folosit. Dar ei nu şi-au agonisit această cultură cu scopul de a fi nişte buni păstori, ci, pur şi simplu, din setea lor de cunoaştere, însă, dacă nu o ai, nu este neapărat acum, ca preot, ca duhovnic, să începi să o cauţi, să începi să citeşti poezii şi alte lucruri pentru a impresiona.

Sfinţii Părinţi egipteni nici măcar cultura biblică nu o socoteau ca fiind importantă. Odată, la unul dintre aceşti părinţi mari, poate că la Pimen cel Mare sau la Macarie, a venit cineva şi l-a întrebat: „Părinte, când citesc Sfânta Scrip­tură reţin anumite locuri, care mi se par mai importante, le învăţ, cu gîndul să le spun celor care vor veni la mine pentru a le fi de folos". La care părintele i-a răs­puns: „N-ai nevoie de aceasta. Curăţeşte-ţi sufletul şi vorbeşte din această cură­ţie a sufletului tău şi vei fi ca o Scriptură deschisă tuturor". Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Simeon Noul Teolog.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 42-44)