Descoperirea lui Dumnezeu în viața noastră înseamnă izbăvirea noastră de păcat, de demon și de moarte. Omul pregustă fericirea veșniciei încă din această viață, potrivit Sfântului Simeon Noul Teolog. Tradiția scrisă și orală a Bisericii constituie dumnezeiasca descoperire, care ne-a fost predată de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. „Nimic altceva să nu cauți decât tradiția Bisericii”, zice sfântul Ioan Gură de Aur. Înlăuntrul tradiției ortodoxe există tot ceea ce este necesar pentru mântuirea oamenilor. Potrivit fericitului părinte Iustin Popovici : „într-un cuvânt, dumnezeiasca, dumnezeu-omeneasca Tradiție înseamnă a transmite, prin veacuri și generații succesive, în Biserică și ca Biserică, pe Același Domn Iisus Hristos, cu toate adevărurile dumnezeiești și poruncile, harurile (tainele) și virtuțile Lui, ca Dumnezeu viu și Mântuitor”.

Cuviosul Siluan Athonitul scrie în extraordinarele lui notițe: „Domnul a dat Raiul tâlharului. Și îl va da oricărui păcătos. Eu eram mai rău decât un câine spurcat din pricina păcatelor mele, dar am început să cer iertare de la Dumnezeu și El mi-a dat mie nu numai iertare, ci și harul Duhului Sfânt și în Duhul Sfânt L-am cunoscut pe Dumnezeu. Duhul Sfânt este dragoste. Și această dragoste inundă toate sufletele sfinților cetățeni ai cerurilor și Același Duh Sfânt este și pe pământ în sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.

Ca să ajungă cineva, iubiții mei, la cunoștința de Dumnezeu, are nevoie mai întâi de toate să-L caute, să-L iubească și să primească de la El o descoperire dumnezeiască ce-l va înspira, îl va convinge, îi va străpunge inima spre pocăință, îl va lumina și îl va umple de har. Omul, trăind un adevăr revelat, dobândește experiență și numai atunci poate să teologhisească, prezentând simplu dogmele Bisericii. Ucenicul cuviosului Siluan, gheronda Sofronie, zice în mod semnificativ: „Învățătura dogmatică și ascetică a Bisericii ortodoxe nu este o adunătură de concepții omenești. În fața unui public căruia i se expun trăiri vii nu încape nicio sistematizare. Învățătura Bisericii este, aproape în întregul ei, transpunerea în cuvinte a acelor lucruri pe care Apostolii, Părinții și marii asceți le-au văzut și cunoscut”.

(Moise Aghioritul, Pathoktonia[Omorârea patimilor], Ed. Εν πλω, Atena, 2011)