Una din cele mai mari primejdii, constă în putinţa noastră de a ne închipui. În vieţuirea noastră nu trebuie să ne închipuim că Dumnezeu este cu noi, şi că noi Îl vedem: trebuie să conştientizăm că Dumnezeu ne vede. Acest fel de a vedea lucrurile ne îngrădeşte de la alunecarea în închipuire: „Sunt prooroc,” „Sunt apostol,” „Sunt sfânt,” „Sunt aşa şi pe dincolo”. Slobozi de orice închipuire despre sine, noi ne nevoim, şi ce vrea Dumnezeu, El va săvârşi fără noi, prin noi. Vă vorbesc despre cum trebuie să trăim pentru a ocoli rătăcirea.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări Duhovniceşti, vol I, Editura Accent Print, p. 62)