Scopul principal al Domnului este de a ne mântui preţiosul nostru suflet, indiferent dacă suferă sau nu în acest timp. (…) Bolile sunt ca o trezire pentru sufletul adormit de băutura ameţitoare a ignoranţei, a uitării de Dumnezeu. (…) Povara ta va deveni într-o zi învierea ta; necazurile tale se vor preschimba în bucurie, prin răbdarea ta ţi se va dărui viaţă veşnică. (…)

Fiind copiii Săi, Dumnezeu ne disciplinează în aşa fel încât trăsăturile Sale să se poată întipări în noi. Doar atunci când copiii posedă trăsăturile părinţilor lor se exprimă legitimitatea lor. (…) Necazurile tale sunt mântuitoare; să ai mereu nădejde şi nu vei fi ruşinat vreodată. (…) „Atletul este încercat pe stadion, căpitanul în furtuni şi vreme rea, generalul în război, cel mărinimos în nenorocire, iar creştinul în ispite” spune Sfântul Vasile cel Mare. (…) Roagă-te aşa: „Dumnezeul meu, fă-mă bine, dar nu voia mea ci voia Ta să se împlinească”.

(Părintele Efrem Filotheitul, Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 44 – 59)