Preacuvioasă Maică Stareță, ce amintiri aveți din primii ani în mănăstire?

De metanie sunt din Mănăstirea Văratec. Când eram începătoare, stăteam cu o măicuță care avea 77 de ani ‒ Maica Filofteia ‒ și cu dânsa mai erau încă două – Maica Nimfodora și Maica Teodora – una avea 50, iar alta 40 de ani. Trecuseră prin Decret și ele, erau în vârstă de-acum. Și mai făceam și eu greșeli, deși am fost foarte atentă și tăcută. Căci mi-au zis ele odată: „Noi nici n-am simțit că am avut fată tânără în casă”. Mai greșeam, stricam câte-o cană, mai uitam să fac ceva și se mai supărau. Și mă gândeam cu mintea mea de atunci că parcă îmi cereau prea mult. Aveam 17 ani.

Maica cea mai bătrână mă mai certa și în mintea mea mă frământam mult:„Cum, ea mă certă, adică este rea, și totuși Dumnezeu îi ascultă rugăciunea?” – îmi spuneam în sinea mea. Eu, dacă mă ocăra, ziceam că-i rea, dar tot eu eram de vină.

„Uite, că Dumnezeu îi ascultă rugăciunea”

Niște doamne din Piatra-Neamț o iubeau mult pe măicuță și mai veneau s-o viziteze. Și acestea aveau copii la școală și-i spuneau maicii să se roage pentru reușită la examene, iar apoi, cu bucurie și recunoștință veneau să-i mulțumească. Citea la Psaltire și știam că Dumnezeu o ascultă. Și-mi linișteam sufletul, zicându-mi: „Uite, că Dumnezeu îi ascultă rugăciunea, deci totuși e bună maica mea”. 

Îmi mai amintesc că, înainte de revoluție cu mult, venise la Văratec un ierarh de-al nostru, împreună cu o delegație și un episcop grec, bătrân. Pe atunci era stareță Maica Nazaria. Țin minte că acel episcop grec ne-a zis, printre altele: „Când te simți într-o stare mai posomorâtă, de nemulțumire, când nu ești bine, atunci să știi că din cauza unei greșeli s-a depărtat Duhul Sfânt de la tine. Când te simți singuratic, sărac, Duhul Sfânt a plecat de la tine dintr-un motiv oarecare. L-ai supărat cu ceva, ai greșit”.

Și în acele momente ce să faci, ca să-ți revii?

Pocăință și rugăciune către Dumnezeu. Dumnezeu, după ce te rogi și te nevoiești, îți trimite Duhul Sfânt care te hrănește, te liniștește și te-ajută. Dar se poate ca Dumnezeu să te îndulcească și apoi să se retragă. Iar aceasta se întâmplă și pentru smerirea noastră, dar și pentru a ști să prețuim harul atunci când îl avem. Sfântul Siluan Athonitul ne este exemplu. El ajunsese la un moment dat de nu știa ce să mai facă și a zis: „Doamne, ești așa greu de înduplecat?”. Și ne spune sfântul că atunci a avut vedenia aceea când Hristos i-a zis: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”.