Efectele tehnologiei digitale asupra somnului

Oamenii de astăzi, arată studii bine elaborate şi metaanalize recente, dorm mai prost, se simt mai obosiţi, randamentul sau productivitatea lor este mai scăzută, stările lor afective sunt mai fluactuant, şi, în consecinţă, starea lor generală, proastă.

Ei tind să petreacă mai mult timp în prezenţa şi familiaritatea dispozitivelor digitale decât dorm, într-o vreme în care privarea de somn este o adevărată maladie a vremurilor moderne, ce afectează aproape două treimi din populaţia adultă a planetei. Iar efectele acesteia sunt dintre cele mai grave, precum boli de inimă, afecţiuni pulmonare, lipsa apetitului, un slab control al greutăţii corporale, o imunitate scăzută, boli renale, o rezistenţă diminuată faţă de boală, o sensibilitate mai acută în faţa durerii, timpi mai lenţi de reacţie în activităţile desfăşurate, o dispoziţie abătută, sau schimbătoare, moleşeală şi funcţionare mai înceată a creierului, depresie, obezitate[1], diabet şi anumite forme de cancer.

În prezent, copiii dorm cu o oră pe noapte mai puţin decât copiii de acum 25-30 de ani. Un test făcut asupra copiilor de clasele IV-VI, timp de trei nopţi, a arătat că diminuarea cu o oră a programului lor de somn, pe parcursul celor trei nopţi, echivala cu pierderea a doi ani de maturizare intelectuală şi afectivă, în sensul că elevii din clasa a VI-a privaţi de acea oră de somn au avut rezultatele corespunzătoare copiilor de clasa a IV-a. De asemenea, un studiu care a avut ca respondeţi 3.000 de elevi de liceu a arătat că aceia care aveau notele de 5, 6 şi 7 dormeau în medie cu 25-30 de minute mai puţin decât elevii care aveau notele de 8, 9 şi 10[2].

În lucrarea sa, Irezistibil. Dependenţa de tehnologie şi afacerile din spatele ei[3],  Adam Alter arăta că, potrivit studiilor făcute, 95% dintre oameni folosesc un dispozitiv electronic, ce produce lumină, cu mai puţin de o oră înainte de a merge la culcare. 66% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18-64 ani îşi ţin telefoanele lângă ei când dorm, iar ca urmare 50% dintre adulţi susţin că nu dorm bine şi nu reuşesc să se odihnească, pentru că sunt conectaţi la tehnologie[4].

Atunci când este vorba despre afectarea programului de somn, specialiştii au descoperit faptul că imaginile şi mai ales lumina albastră a ecranelor influenţează glanda pineală, care este adânc îngropată în creierul uman şi care produce hormonul melatonină, ce anunţă organismul uman că se apropie perioada de somn sau de odihnă, de care fiinţa umană, trup şi suflet, are atât de multă nevoie. Astfel, ecranele luminoase ale tehnologiei digitale împiedică eliminarea normală a melatoninei. Glanda pineală este păcălită şi crede că este timpul să dea semnalul pentru deşteptare sau să întârzie încheierea activităţii curente.

Alţi specialiştii au constatat că petrecerea a două ore, în timpul serii sau al nopţii, în faţa unui ecran, setat pe „strălucire maximă”, este suficient pentru a inhiba eliminarea normală a melatoninei, pe tot cursul nopţii.

Or, practica unor tineri, de a se culca în compania telefoanelor lor performante, după ce au încheiat sesiunile de socializare şi comunicare prin intermediul mesajelor, este dăunătoare, întrucât acestea solicită mintea lor, ceea ce face trecerea spre perioada de somn mai greoaie şi o întârzie, lucru care, tradus în timp, înseamnă scurtarea perioadei de odihnă şi relaxare, de care au nevoie atât de mult tinerii, aflaţi într-o perioadă de creştere şi dezvoltare fizică şi psihică. Iar ca efecte, constatate în ziua următoare: oboseala, iritabilitatea, nervozitatea, lipsa randamentului şi a eficienţei, inactivitatea, probleme de concentrare, atenţie şi tonus.

Cunoscând toate aceste realităţi, Academia Americană de Pediatrie, în anul 1999, iar apoi în anul 2011, a propus părinţilor un plan familial de folosire a tehnologiei digitale. Dintre recomandările cele mai insistent subliniate, se insistă asupra interzicerii folosirii telefoanelor mobile sau inteligente, la masă, vizionarea conţinuturilor media împreună cu părinţii şi instituirea unor perioade de pauză de la media, dezvoltarea abilităţilor raţionale şi a discernământului faţă de ele, iar în ceea ce priveşte somnul, atât de necesar copiilor, efectuarea de plimbări în aer liber, seara, înainte de culcare, discuţiile empatice, asertive şi afectuoase, dintre părinţi şi copiii, excluderea ecranelor dispozitivelor electronice din dormitoarele copiilor şi respectarea cu stricteţe a unui program de opt-nouă ore de somn, pentru aceştia, pe cât posibil o mare parte dintre aceste ore (două-trei) înainte de miezul nopţii, cunoscându-se faptul că acestea sunt orele de cea mai bună calitate, care ajută consistent trupul şi mintea să se relaxeze şi să se odihnească, pregătindu-le pentru noi performanţe fizice şi acumulări intelectuale. De mare folos şi cu un efect liniştitor este practica rugăciunii, în acest caz rostirea rugăciunilor de seară de către întreaga familie sau măcar de către persoana în cauză, în intimitatea sau cămara sufletului său.

Cu titlu de pură informaţie, trebuie menţionat faptul că specialiştii care fac referire la teoria refacerii atenţiei vorbesc tot mai frecvent despre rolul benefic al plimbării în natură, ba chiar şi al simplei priviri a unor peisaje. Acestea declanşează aşa-numitele fascinaţiile calme ale naturii, care atrag lent atenţia involuntară şi o relaxează, spre deosebire de stimulii excitanţi, prezenţi în sunetele ascuţite şi imaginile rulate rapid, din peisajele generate electronic. Imaginile naturale, prin farmecul şi căldura lor, antrenează lent atenţia involuntară, oferind atenţiei voluntare posibilitatea refacerii şi a revigorării, ajutând, apoi, la desfăşurarea unor activităţi cu randament sporit şi performante.

Căutând să vină în ajutorul părinţilor, în încercarea lor de a echilibra somnul copiilor, autorul menţionat Lucy Jo Palladino recomandă următoarele: „Stabiliţi o oră de culcare pentru copii şi creaţi-le condiţii care să susţină respectarea acestora – de exemplu, activităţi liniştite pe parcursul serii, acasă. Pentru fiecare copil, instituiţi un ritual înainte de culcare, care să includă sarcini specifice, ca, de exemplu, închiderea dispozitivelor electronice, obiceiuri de igienă personală, cititul în pat, îmbrăţişări, urarea de noapte bună, însoţită de un sărut, cântece de leagăn pentru copiii mai mici şi vorbe bune, liniştitoare pentru copiii mai mari. Evitaţi să aduceţi în discuţie orice element nou, stimulativ sau îngrijorător când vine ora de culcare. Conversaţiile să aibă o notă pozitivă.

În cazul în care copilul se opune când trebuie să meargă la culcare, încercaţi diverse abordări care să-l calmeze – de exemplu, un scurt masaj la picioare sau aromoterapie cu spray-uri pentru pernă. Păstraţi-vă şi dumneavoastră calmul. Ţineţi cont de faptul că nimeni de pe planeta asta nu este la fel de genial ca un copil în privinţa amânării orei de culcare. Ajutaţi-l pe copil să simtă că deţine controlul, permiţându-i să facă unele alegeri în privinţa ritualului de dinainte de a merge la culcare. Permiteţi-i să „câştigeˮ o flexibilitate rezonabilă în privinţa orei de culcare în weekenduri (care nu îi va perturba ciclul de somn-veghe), când cooperează pe deplin în serile din timpul săptămânii”[5].

Întregim aceste recomandări privind igiena somnului, cu sfaturile medicului creştin Dmitri Avdeev: „Seara târzie este vremea lucrurilor făcute în tihnă şi a convorbirilor liniştite. Plimbaţi-vă înaintea somnului. Nu luaţi o cină copioasă. Aerisiţi dormitorul. Patul nu trebuie să fie prea moale. Înălţimea pernei trebuie să favorizeze cât mai mult naturaleţea poziţiei şi relaxarea muşchilor. Există observaţii potrivit cărora lenjeria de pat în tonuri întunecate ajută la liniştirea sistemului nervos.

Înainte de somn nu strică să beţi o jumătate de pahar de apă caldă şi să mâncaţi o linguriţă de miere. Faceţi un duş fierbinte sau încălziţi-vă picioarele în cadă. Din Antichitate, este cunoaşcută utilitatea unei băi calde pentru îndepărtarea încordării şi îmbunătăţirea somnului.

Nu puteţi dormi? Nu vă chinuiţi singuri. Liniştiţi-vă, rugaţi-vă, respiraţi aer proaspăt, beţi o gură de aghiazmă. Dacă problemele cu somnul nu sunt legate de vreo boală serioasă, a doua zi somnul va fi negreşit mai lung şi mai adânc.

O influenţă binefăcătoare au asupra sistemului nervos stafidele, caisele confiate, mierea.

Nu este de prisos să amintim şi de folosul călirii organismului. Un rol deloc neînsemnat este jucat de efortul fizic după putere, mai ales la cei tineri. Trupul nemuncit tulbură sufletul prin iritabilitate şi gânduri necuviincioase.

Înainte de somn, se pot unge tâmplele cu ulei de lavandă pe o bucăţică de zahăr, care trebuie suptă înainte de culcare. Este util să se pună la capul patului un săculeţ de pânză cu rădăcini uscate de valeriană.

Nu va fi de prisos nici consultaţia medicală”[6].

 

[1] Patti M. VALKENBURg, Jessica TAYLOR PIOTROWSKI, Generaţia digitală şi dependenţa de media, traducere: Luiza Mohonea, Editura Niculescu, Bucureşti, 2018, p. 164, referitor la legătura dintre  mass-media şi obezitate, arată că oamenii de ştiinţă au propus trei ipoteze care explică de ce publicitatea poate duce la un număr mare de kilograme în rândul tinerilor. Prima este ipoteza efectelor publicităţii, care susţine că expunerea la reclamele despre mâncare stârneşte pofta de mâncare. Cea de-a doua este ipoteza descurajării activităţii, potrivit căreia folosirea mass-media înlocuieşte joaca în aer liber sau sporturile, care ajută în lupta împotriva obezităţii. Cea de-a treia este ipoteza ronţăitului, potrivit căreia copiii sunt mai predispuşi să ia gustări atunci când se uită la televizor”.

[2] Lucy Jo PALLADINO, Copiii în epoca dependenţei de tehnologie. Noile dispozitive digitale şi riscurile utilizării lor excesive, traducere de Miruna Andriescu, POLIROM, Iaşi, 2015, p. 180.

[3] Traducere din engleză de Emilia Vasiliu, Editura Publica, Bucureşti, 2017.

[4] Adam ALTER, Irezistibil. Dependenţa de tehnologie şi afacerile din spatele ei, traducere din engleză de Emilia Vasiliu, Editura Publica, Bucureşti, 2017, p. 80.

[5] Lucy Jo PALLADINO, op. cit., pp. 180-181.

[6] Dr. Dmitri AVDEEV, De vorbă cu un psihiatru ortodox, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, pp. 62-64.

De la același autor

Ultimele din categorie