Eliberează-mi sufletul de amăgirea de sine, Dumnezeul meu, aşa încât şi trupul meu să poată fi eliberat de păcatul trupesc. Liberează-mi sufletul de prosteasca trufie şi de mânia arzătoare, iar trupul meu nu se va comporta nici prosteşte, nici nu va arde.

Sufletul a preînchipuit trupul spre a-i fi asemenea lui, spre a fi organul său de vorbire. Trupul este mut şi inert, fie la bine, fie la rău, dacă sufletul nu va grăi. Trupul nu ştie nimic de adulter, dacă sufletul nu i-o spune. Adulterul are loc în inimă; trupul repetă în felul său stângaci ceea ce s-a ţesut cu fire subţiri în cămările tainice ale inimii.

Fraţii mei, uitaţi-vă la femeie, în chipul în care femeia se uită la ea însăşi şi amăgirea de sine va cădea de pe ochii voştri precum solzii. Uitaţi-vă la fiecare fiinţă dinlăuntrul acesteia şi atunci o veţi privi nu cu dorinţă, ci cu compasiune.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, pp. 153-154)