„Și erau pe drum, suindu-se la Ierusalim...” (Marcu 10,32)

Ascultând Evanghelia cu setea ta de iubire, vei auzi tot mai clar pașii lui Iisus în adâncul inimii, mergând spre Cer ca să-ți pregătească un loc în dragostea după care însetezi. Și vei simți lumina acelui loc pătrunzând tot mai adânc în întunericul singurătății, neputințelor și temerilor tale.

Iar acest loc din Cer nu poate fi moștenit decât de iubirea care l-a pregătit. Chiar de ne-am da trupul să fie ars pentru a-l merita, chiar de am avea toată credința și știința și am vorbi în limbile îngerilor, nimic din toate acestea nu sunt vrednice de locul pregătit de Iisus. Ajungem în acel loc doar primind și urmând dragostea care L-a dobândit pentru noi. Doar pe măsură ce te umpli de această dragoste, te apropii de acel loc. Căci e vorba de un loc pe Tronul iubirii, un Tron cât toată Împărăția Cerurilor, Împărăție prin care Domnul Și-a săturat setea de pe Cruce: de a ne strânge pe toți lângă El, cum își strânge cloșca puii sub aripi.

Domnul ne spune, în cartea Apocalipsei, că acest loc se va da celui ce va birui lumea. Și ce este lumea? Ne-o definește, în esența ei, prin Apostolul Ioan: e pofta cărnii, pofta ochilor și trufia vieții. Aceștia sunt dușmanii iubirii, tâlharii care o batjocoresc și o răstignesc zilnic, în viețile tuturor oamenilor care trec prin lume...

Fără locul nostru din Cer în inimă, prietene, nu vom învinge lumea! Fără iubirea care ne-a pregătit acel loc în Împărăția Cerurilor, nu vom putea scăpa de frica ce domnește în toți oamenii acestei lumi. Frică din pricina căreia nu îndrăznesc să iubească decât sinele lor.

Această frică Îl va pălmui, scuipa și biciui pe Iisus. Și El tocmai această frică merge să o răstignească, să o străpungă cu iubirea Lui pe Golgota. Și locul din iad pe care îl moștenește sufletul nostru înrobit de frică merge să-l ocupe iubirea Tatălui ceresc, prin moartea Fiului Său. Pentru ca în toate acestea, în inima batjocurii, a morții și a iadului, să pună o ușă spre Cer. Să nu mai fie stare sau situație din viața omului supus păcatului în care să nu poată găsi Iubirea, ca să se izbăvească în ea. Să nu mai putem fi despărțiți prin nimic din această lume de Iubirea care ne-a dat ființă. Singurul obstacol rămas este necredința în această Iubire despre care Apostolul Ioan avea să scrie, în prima sa epistolă: „Și noi am cunoscut și am crezut iubirea pe care Dumnezeu o are către noi”.

După victoria Iubirii împotriva lumii prin Iisus Hristos, doar sufletul care refuză și ocolește conștient Iubirea Care S-a făcut Omul ca să poată fi cunoscută de orice om mai moștenește focul pregătit diavolului și îngerilor lui. Foc care îl chinuie încă din viața aceasta cu neliniștea, amărăciunea, neîmpăcarea și mânia din el.

Iacov și Ioan, care nu știu încă spre care Ierusalim urcă, de fapt, cred că Împărăția lui Hristos este ca orice împărăție lumească. Și vin la Iisus să ceară locurile cele mai de cinste, demnitățile cele mai importante, provocând mânia celorlalți apostoli. Iar Domnul le spune că locurile din Împărăția Iubirii le vor ocupa doar cei ce vor bea paharul pe care Iubirea îl primește din inimile și mâinile oamenilor. Iar ei se oferă să-l bea, dar nu pentru încununarea iubirii lui Dumnezeu, ci a egoismului lor. Și nu pentru astfel de oameni s-au gătit locurile pe care le râvnesc. Căci, de-ar fi avut Iubirea, n-ar fi cerut acele demnități pentru ei, ci pentru frații lor. Și, astfel, n-ar mai fi trezit în ceilalți apostoli mânia și revolta, ci dragostea. Abia atunci s-ar fi arătat apostoli ai Iubirii ce s-a întrupat în Iisus...

Mai târziu, când Duhul Sfânt va turna iubirea lui Hristos în inimile lor, nu vor mai cere nimic pentru ei, căci fericirea Iubirii este de a dărui totul și de a primi pentru sine doar ceea ce împiedică fericirea celorlalți. Abia când s-au împărtășit cu iubirea lui Dumnezeu, L-au înțeles pe Iisus: Cine este, conținutul cuvintelor și faptelor Lui și al Împărăției pe care o dăruia.

Oriunde ai fi, într-un mall, o gară, acasă, pe stradă sau într-un parc, atâta vreme cât inima ta caută în Evanghelie, flămândă și însetată să înțeleagă ce s-a dăruit lumii prin Iisus, atunci și sufletul tău, prietene, e cu Apostolii, pe drumul spre capitala iubirii  lui Dumnezeu pentru lume.