Și eu sunt păcătos – recunosc și mă rog pentru iertarea păcatelor

Nouă gânduri despre păcat pe care să le avem mereu în minte.

Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut.

Psalmul 50, 4-5

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.

Psalmul 102, 2-4

Oricine săvârşeşte păcatul este rob păcatului.

Ioan 8,34

Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

Sfântul Pavel, 1 Timotei 1, 15

Unul din fraţi păcătuind, preotul i-a cerut să plece din obşte. Atunci Avva Visarion s-a ridicat şi a plecat cu el zicând: „Şi eu sunt un păcătos!”.

Avva, zi-mi un cuvânt de folos, #326

Se zicea de Avva Sisoe că, atunci când era gata să moară, Părinţii stând lângă el, faţa îi strălucea ca soarele... Acesta a zis: „Iată că Îngerii vin să mă ia, şi mă rog să mă lase să mă pocăiesc puţin”. Bătrânii i-au zis: „Nu ai nevoie să te pocăieşti, Părinte”. Însă el le-a zis : „Adevărat vă spun, nu am cunoştinţă să fi pus început”.

Avva, spune-mi un cuvânt de folos, #375

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Rugăciunea lui Iisus

Eu sunt un păcătos împietrit şi, cu toate acestea, am văzut marea iubire şi milostivire a Domnului faţă de mine.

Stareţul Siluan: Monah din Muntele Athos, p. 255

Păcatul este înainte de toate un fenomen spiritual, metafizic. Rădăcinile păcatului se găsesc în profunzimea mistică a naturii spirituale a omului. Esenţa păcatului nu este încălcarea unei norme etice, ci o depărtare de viaţa veşnică şi dumnezeiască pentru care omul a fost creat şi la care este în chip firesc – adică potrivit firii lui – chemat.

Păcatul se săvârşeşte, înainte de toate, în tainica profunzime a spiritului omenesc, însă consecinţele lui afectează omul întreg. Odată săvârşit, păcatul se repercutează asupra stării psihice şi fizice a omului care l-a făcut; el se reflectă în aparenţa lui exterioară şi influenţează destinul personal; el trece inevitabil de limitele vieţii individuale a păcătosului, pentru a îngreuna răul care apasă asupra vieţii întregii umanităţi şi, drept urmare, afectează destinul lumii întregi.

Arhimandritul Sofronie, Stareţul Siluan: Călugăr din Muntele Athos

Citește și: „Și eu sunt un păcătos”

Ultimele din categorie