Euharistia – ospăţ al nemuririi

Reflecții

Euharistia – ospăţ al nemuririi

    • Sfânta Împărtășanie
      Euharistia – ospăţ al nemuririi / Foto: Oana Nechifor

      Euharistia – ospăţ al nemuririi / Foto: Oana Nechifor

Prin Sfânta Euharistie se împlineşte iconomia iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, căci Hristos, în iubirea Sa desăvârşită, se întrupează în fiecare om şi se uneşte cu noi spre mântuirea şi îndumnezeirea noastră.

Adesea, oamenii uită că centrul vieţii lor spirituale trebuie să fie Euharistia, Taina prin care Hristos coboară la noi. Mulţi oameni care participă la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie nu conştientizează că Hristos este prezent cu adevărat în biserică.

Scopul vieții noastre este să-L iubim cu adevărat pe Hristos, care din iubire este prezent pe altarele noastre şi se dăruieşte cu generozitate sufletelor noastre.

Comentând textul din Evanghelia de la Luca 22, 19 „acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi”, Sfântul Chiril al Alexandriei adaugă ,,nu te întreba dacă acest lucru este adevărat, ci primeşte mai degrabă cu credinţă cuvintele Domnului, pentru că El, care este Adevărul, nu minte!”

Noi, creştinii, trebuie să întărim legătura cu Hristosul Euharistic şi să exclamăm ca fericitul Augustin: „O, taină a evlaviei! O, semn al unităţii! O, legătură a dragostei!”. „Euharistia este iubirea îndurătoare care se coboară de sus ca o rouă cerească pentru ca să spele toate păcatele, să vindece toate bolile, să închidă toate rănile, să ajute pe cei loviţi, să ridice pe cei căzuţi, să elibereze pe cei închişi, să-i salveze pe cei pierduţi.”

Aproape toţi sfinţii părinţi ai Bisericii noastre vorbesc despre Sfânta Euharistie la modul cel mai înălţător. Astfel, Sfântul Ignatie al Antiohiei spune despre Euharistie că „nu e numai o doctorie a nemuririi, ci şi una împotriva morţii şi cu atât mai mult un mijloc de a ne uni şi a vieţui împreună cu Hristos”.

Prin Sfânta Euharistie se împlineşte iconomia iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, căci Hristos, în iubirea Sa desăvârşită, se întrupează în fiecare om şi se uneşte cu noi spre mântuirea şi îndumnezeirea noastră.

Această dumnezeiască taină a Bisericii ni-L înfăţişează pe Hristos Domnul, precum scrie şi Sfântul Ioan Hrisostom „câţi oameni spun astăzi: eu aş vrea să-L văd pe El Însuşi, faţa Sa, trăsăturile Sale, hainele Sale, încălţămintea Sa! Ei bine, tu Îl vezi pe El, Îl atingi, Îl mănânci pe El…şi El Se dă pe Sine ţie!”

Euharistia – ca ospăţ al nemuririi – este necesară, întrucât mântuirea noastră depinde de împreună moartea şi învierea cu Hristos, având în noi prezenţa Domnului.

Sfânta Euharistie, dacă este primită cu pregătire, aşa cum cere Biserica, lucrează în mod binefăcător şi produce efecte uimitoare în sufletele credincioşilor.

Sfântul Grigorie Palama vorbeşte despre Sfintele Taine, spunând că ,,acesta este un miracol nedespărţit, Hristos este unit chiar cu ipostazele omeneşti, amestecându-se pe Sine cu fiecare din credincioşi, prin participarea la Trupul Său, devenind un trup cu noi, făcându-ne pe noi temple ale întregii divinităţi.”

Indiferenţa societăţii de astăzi faţă de Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, ori faţă de Sfânta Euharistie constituie o adevărată plagă care contaminează Biserica, o răneşte, o îmbolnăveşte. Superficialitatea credincioşilor şi ignoranţa tuturor Îl determină pe Domnul să nu poată bea ,,vinul bucuriei” (Matei 26, 29) şi totodată să plângă precum a plâns pentru cetatea Ierusalimului.

În jertfa euharistică, întreaga zidire iubită de Dumnezeu este adusă prinos Tatălui prin moartea şi învierea Fiului Său. Euharistia este o jertfă de mulţumire care ne îndeamnă să mulţumim permanent lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă, pentru toate binefacerile Sale, pentru posibilitatea mântuirii pe care ne-a oferit-o şi pentru toate cele ce poate nu ştim că sunt spre folosul nostru.

Să nu uităm şi să ne întipărim în suflet cuvintele din rugăciunea de dinaintea împărtăşirii cu Sfintele Taine: ,,Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Preacurat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sângele Tău. Deci, mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă învrednicește, fără de osândă să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.”

Preot Mihail Bălan