euharistie

Pr. Răzvan Ionescu: „Nu lingurița euharistică este problema momentului, ci atitudinea noastră față de Hristos prezent în Sfintele Taine”

Desigur, statul vrea să ne ferească de răspândirea bolii. Şi noi vrem. Însă nu cu orice preț. Nu putem primi orice sugestie de practică liturgică nesusținută de un discernământ propriu Bisericii, doar pe baza considerentelor de securizare sanitară.

Lacrimile Sfântului Arhanghel Mihail și minunea vindecării unei fetițe surdo-mute

Sora mea citise despre Arhanghelul Mihail din Mantamados și despre minunata sa icoană. Credea în mijlocirea lui și a călătorit din Germania pentru el. Am venit imediat împreună aici, la biserică. Seara, după rugăciunea și paraclisul pe care le-am făcut în fața icoanei Arhanghelului, am urcat în camerele noastre. Nu adormisem, pentru că se făcuse foarte frig și aveam grijă de micuța nepoată să nu se dezvelească, când am auzit pași grei pe scara de lemn a verandei.

Viața vieţii: realismul Euharistiei

Cu adevărat, Dumnezeu a creat omul ca pe o fiinţă căreia îi este în permanenţă foame, îi este foame de Dumnezeu, aşadar dorinţa lui este infinită. De aceea, încă de la începutul Bibliei, lumea întreagă este oferită omului ca un ospăţ universal. Dumnezeu, creând, binecuvântează toate lucrurile. Aceasta înseamnă că El Se face prezent şi face din cel mai firav fir de iarbă un loc de comuniune cu omul. Dumnezeu sălăşluieşte în toate şi prin toate îi face curte omului, caută să Se facă cunoscut şi îi spune: „Te iubesc!”.

Timpul sau termenele pentru împărtășire

După Simeon al Tesalonicului, fiecare creştin temător de Dumnezeu ar trebui să se împărtăşească cel puţin la 40 de zile, iar cel care se păstrează curat şi se simte vrednic se poate apropia şi mai des, chiar în fiecare duminică, mai ales bătrânii şi bolnavii, căci aceasta este pentru dânşii izvor de sănătate şi întărire.

De ce prescurile si vinul liturgic sunt numite „daruri” și „cinstite”?

În timpul Sfintei Liturghii „cuvântul lui Dumnezeu vine atât peste paharul amestecat, cât şi peste pâinea pregătită, şi prin aceasta Euharistia devine Trupul şi Sângele lui Hristos”.

Este atât de greu să cerem iertare?

Să prefere veşnicia în iad, decât să spună „iartă-mă” sau „bună ziua”. Iată în ce întuneric trăim unii dintre noi, odihnindu-ne numai în tipuri şi forme, fără să ne dăm seama că de fapt încălcăm porunca Domnului referitoare la iubirea față de vrăjmaşi.

Iconografia Împărtășirii Apostolilor

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 51.54).

Originea și instituirea cultului creștin

Piatra de temelie a cultului Legii celei Noi a pus-o Mântuitorul în chip formal cu puțin înainte de Jertfa Sa, în seara Cinei celei de Taină, când El prefigurează în chip nesângeros Jertfa sângeroasă de pe Golgota. Aici El pune temelia cultului creștin prin înființarea Sfintei Euharistii și fixează materia ei (pâinea și vinul), instituind totodată și formele principale ale noului cult, ritualul euharistic, din care se vor dezvolta mai târziu, treptat, toate celelalte forme secundare ale sale.

Cina cea de Taină în iconografie

Reprezentarea Cinei celei de Taină este cuprinsă în cadrul programului iconografic din naos, ca una din scenele ce prezintă momente din viața lui Iisus Hristos, precum și în altar.

Fiecare Sfântă Liturghie este o rază din Paştile cele mari şi preasfinţite

Acesta este îndemnul, poate, cel mai nebăgat în seamă din Sfânta Liturghie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă”. Pe de-o parte pentru că oamenii nu se apropie, şi pe de altă parte, pentru că unii fac o modă din asta şi se apropie, dar nu „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste”.

Pagini