Ev. Ioan 6, 14-27

În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume. Cunoscând, deci, Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăşi în munte, El singur. Şi, când s-a făcut seară, ucenicii Lui au coborât la mare. Şi, intrând în corabie, se îndreptau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric, iar Iisus încă nu venise la ei. Şi, suflând vântul cu putere, marea se învolbura. După ce au vâslit, deci, ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie şi s-au înfricoşat. Dar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi! Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia îndată a sosit la ţărmul la care mergeau. A doua zi, mulţimea, care rămăsese de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui. Şi alte corăbii mai mici au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise. Deci, când a văzut mulţimea că nu sunt acolo Iisus şi ucenicii Lui, oamenii au intrat în corăbiile cele mici şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. Şi, găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici? Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, pentru că pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.