Ev. Marcu 15, 20, 22, 25, 33-41

În vremea aceea, luând pe Iisus, ostaşii L-au scos afară ca să-L răstignească. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte «Locul Căpăţânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Şi, de la ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lamá sabahtaní?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Şi alergând unul, a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.