O, gnoseologie a mărunţilor filosofi, cât eşti de întunecată! E limpede că filosofia nu li se dă deloc oamenilor botezaţi. Acelora care le-a fost dată Evanghelia, nu li se dă filosofia. De aceea sunt filosofii păgâni mai mari decât filosofii botezaţi. Cei care dispreţuiesc darul cel mai mare al lui Dumnezeu, acelora li se ia şi cel mai mic. De aceea filosofii botezaţi nu pot nicidecum să rezolve problema subiectului şi a obiectului, precum nu au reuşit nici înţelepţii păgâni. Întunericul gnoseologiei filosofice, atât al celei vechi, cât şi al celei moderne, a rămas întotdeauna un întuneric neluminat. Au rezolvat această problemă sfinţii creştini; au rezolvat-o în mod practic, în ei înşişi. Dumnezeu S-a sălăşluit în ei şi a devenit subiect. Ei s-au dat la o parte şi L-au lăsat pe Dumnezeu să gândească pentru ei, să iubească pentru ei şi să lucreze pentru ei şi prin ei. Deci de unde cunoaşterea adevărului la ei? De la Dumnezeu. De unde atâta forţă în ei şi astfel de lucrări puternice şi minuni? De la Dumnezeu. De unde la ei astfel de cuvinte înflăcărate, o asemenea limbă de foc? De la Dumnezeu. De unde la ei asemenea înainte-vedere şi clarviziune? De la Dumnezeu. Totul de la Dumnezeu; totul al lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este subiect, iar ei sunt obiect.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 29)