- Dar de moarte vă temeţi?

- Părinte dragă, nu pot să spun că am siguranţa mântuirii mele! Este o mare greşeală. Mă tem că nu mă mântuiesc, dar nădăjduiesc. "Doamne, sunt sincer cu Tine!" Pentru că, părinţilor, suntem în vârstă şi e normal să plecăm la Hristos. Nu ne mântuim prin faptele noastre, orice am face. Numai prin mila Lui. Şi atunci, gândul la iad şi nădejdea la Dumnezeu, cum zice Sfântul Siluan! Mi-a plăcut cuvântul. Nădejdea la Mântuitorul. Nădejdea la mântuirea lumii. Dar noi, călugării, avem mari, mari posibilităţi!

Sfântul Antonie a întrebat pe ucenici: "Care e virtutea cea dintâi de care trebuie să ţinem cont?" Şi i s-a răspuns: "Smerenia?"  "Cumpătarea?" "Curăţenia?" Dar Sfântul Antonie zice: "Nu, fraţilor, ci dreapta judecată!" Că, din iubire, poţi să strângi un copil în braţe până-l omori. Iubire fără dreaptă judecată.

Fraţilor, nu faceţi lucruri ca să vi le atribuiţi vouă la mântuire. Faceţi binele din inimă. Tăceţi din gură, pentru că prin asta atacaţi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care-i permanentă, şi nu vă daţi seama de ea că-i permanentă. Are El grijă! Te-a înregistrat acolo. Taci din gură, vezi-ţi de treabă. Dacă reuşeşti cu adevărat să-ţi înfrângi acest duh al părerii de sine, care înseamnă mândrie, eşti un om pe drumul mântuirii!

Adu-ţi aminte de stareţul care a poruncit ucenicului: "Dă piatra aia la o parte!" Era o piatră pe care nici 20 de inşi nu puteau s-o dea din loc. "Dă piatra aia la o parte!" Şi el s-a dus acolo şi a năduşit, dar a dat-o la o parte. Era posibil prin puterile lui proprii să facă lucrul ăsta? Nu, dar a făcut-o. Deci nu se măsoară ascultarea cu propria ta putere. Ascultarea poate să depăşească puterea omului. Este fenomen de multe ori!

(Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 16-17)