har

Moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, păstrate în Sfântul Munte

Printre odoarele cele mai de preţ din Grădina Maicii Domnului se numără moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur. În luna iulie a anului 1284, împăratul Andronic al II-lea cel Bătrân (1282-1328) a trimis mâna dreapta a Sfântului Ioan la Mănăstirea Filotheu, unde se păstrează spre cinstire până astăzi. La Mănăstirea Vatoped se păstrează cu mare cinste capul Sfântului Ioan. Părticele din cinstitele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur se mai află în Sfântul Munte la Mănăstirile Iviron, Dionisiou şi Dohiariou.

Chipul Sfântului Arsenie Capadocianul

Chipul său sfânt răspândea mereu har și mângâiere. Fața sa strălucea de sclipirea ascetică. S-a imaterializat din pricina nevoințelor duhovnicești mai presus de fire ce le-a făcut pentru dragostea lui Hristos, precum și din pricina multor osteneli făcute din dragoste pentru turma sa, pe care a păstorit-o 55 de ani ca un bun păstor.

Cel care este măsurat în cuvinte este măsurat și în fapte

Creștinul este dator să fie nobil în toate. Cuvintele și faptele lui să fie inspirate de harul Duhului Sfânt, Care locuiește în sufletul lui, încât să mărturisească formarea lui creștinească și să Se preamărească numele lui Dumnezeu.

De ce nu dați atenție mai multă îngerului păzitor?

Ați văzut ce scrie la Canonul îngerului păzitor: „Sfinte îngere, fă rugăciuni de obște cu îngerii toți pentru mine, păcătosul!”. Și îngerul păzitor se roagă cu toți îngerii, că nu-l refuză, nu-i răspunde: „Nu vreau!”.

Cum să înviem zilnic

Părinţii Bisericii ne îndeamnă să lucrăm pentru o înviere continuă din păcat, silindu-ne să restaurăm firea umană căzută în tenebroase patimi, cu gândul la Învierea lui Hristos, care devine învierea noastră prin unirea cu El. Nu ne vine uşor să înviem zilnic, căci drumul se dovedeşte anevoios, presărat cu multe ispite, încercări ori afundări în cumplita vinovăţie.

„Smerenia nu se face cunoscută și nu este băgată în seamă de oameni”

Smerenia cea din har este nevăzută, așa cum nevăzut este și Dăruitorul ei – Dumnezeu.
Împărţiţi darurile harului celor ce le cer: o lumânare aprinsă nu îşi pierde din lumină, dacă din ea se aprinde alta.

Cum se întâmplă că unii oameni credincioși ajung la ateism?

Atunci când omul se mândrește, el nu mai poate face nevoință; a făcut-o mai înainte și începe să se silească pe sine. Dar cu sila se creează stres. Vine și mândria care este ca un tărăboi și creează o stare tulbure. Și deși a făcut atâtea și a lucrat harul dumnezeiesc și a avut și expe­riențe dumnezeiești, încet-încet începe să aibă gân­duri de necredință și să se îndoiască de existența lui Dumnezeu.

Începuturile diaconatului – fundamente biblice şi patristice

A vorbi despre diaconie și ierarhia Bisericii înseamnă a vorbi despre rostul şi temeiul acestei slujiri, despre conştiinţa chemării şi a darului ei. Înseamnă a adânci această chemare în lumina roadelor și a importanței, căci „nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu ca şi Aaron” (Evrei 5, 4).

„Ce să fac, părinte? Îmi pierd copilul în fața ecranului!”

Televizorul este opera omului, dar există şi un alt televizor, duhovnicesc. Adică atunci când prin omorârea omului vechi se curăţă şi ochii sufletului, omul vede mai departe fără aparate. Au spus copiilor lor despre acest televizor?

Pagini