Sfântul Munte este sfânt pentru că produce sfinți. Dar nu locul în sine, singur, sfințeşte, ci angajamentul spre sfințire al celor care trăiesc aici. Domnul sfințeşte omul care sfințeşte locul. Pentru că Însuşi Domnul se pogoară şi se sălăşluieşte în om, „vom veni şi vom locui” în el, şi îl deschide pe acesta din urmă, existențial, spre ceea ce depăşeşte puterile sale omeneşti, adică spre îndumnezeire. Creşte astfel omul spre sfințirea care nu impregnează doar trupurile, ci chiar şi locurile de viețuire cu energiile Duhului. Astfel, sfințenia  omului se revarsă ín simțirea şi starea locului. Înțelegem însă că nu numai locul în care Dumnezeu s-a pogorât printre oameni, cum  ar fiȚara Sfântă, este pământ sfânt, ci tot locul unde țărâna trupului nostru a primit Cerul şi s-a înnobilat prin el. Iar trupurile sfinților rămân spre mărturie...

Spunea cineva că valoarea fundamentală a unui neam este cât a reuşit să traducă în propria-i făptuire şi simțire Evanghelia. Redutabil cuvânt. În interiorul universului omenesc al unui neam, timpul şi spațiul se curbează sub impactul prezenței sfinților, pentru că după mărturia Sfântului Serafim de Sarov, prin viețuirea acestora, mii şi mii se contaminează şi dobândesc avânt către Viața cea autentică. De mare folos în angajarea vieților noastre, în încurajarea spre adevăratele posibilități omeneşti, este deci prezența, în timpul vieții sau după moarte, a sfinților.

O caracteristică a neamului nostru, exprimată în firescul vetrelor de sihăstrie care jalonează plaiurile mioritice, este prezența trăitorilor creştini, a călugărilor, a „sihaştrilor”. Cei din urmă primesc apelativul, cu vocea simplă a omului din popor, cuvenit celor dăruiți îndeletnicirii cu „liniştirea”, cu isihia, cu dobândirea păcii lui Hristos, adică isihaştii. Nu există sfânt să nu fie isihast prin pacea lăuntrică cu care a primit şi simțit prezența lui Dumnezeu. Iar chemarea ne este adresată nouă tuturor, chiar şi în mijlocul şi tumultul oraşelor.

Acum, la ceas aniversar, gândul şi căutarea noastră spre Sfânta Parascheva să ne adâncească în a descoperi în ce măsură sfințenia, fie ea trăită în modul cel mai discret cu putință, ca în viața sfintei, aduce slava şi mângâierea lui Dumnezeu printre oameni şi după trecerea celui sfințit din această viață. Nu doar Iaşul se bucură acum de revărsarea binecuvântării, ci o țară întreagă. Ba, mai mult, este cu putință astăzi să străbați Europa întreagă mergând din parohie în parohie având-o pe sfânta ca ocrotitoare.

Chemarea spre sfințire este universală. Oricare dintre noi, născut în această lume, a primit apelul de a se înscrie ca viață pe traiectoria devenirii întru sfințenie. Sfinții sunt cei care şi-au descoperit şi trăit cea mai bună versiune a lor în istorie. E minunat, deci, să te numeri printre ei, cu alte cuvinte, să fi descoperit şi asumat fie şi un pic trăirea umanului la cote dumnezeieşti. Precum Sfânta Parascheva, în discreția vieților noastre, cel mai viu posibil pentru noi este să Îi urmăm...