Hristos, şi în Ghetsimani şi pe Golgota, trăia continuu cu gândul la Tatăl; aşa şi noi vom trăi – noi însă vom trăi mai degrabă cu Hristos, iar nu cu Tatăl. Ei sunt nedespărţiţi, dar cu noi Hristos este încă în „lucrare” – cum să ne mântuiască, iar noi numai prin El vom veni la Tatăl. Pe Duhul Sfânt îl vom recunoaşte pentru că El ne vorbeşte – El vorbeşte aceleaşi ce a grăit Hristos. Iar dacă vorbeşte contrariul, de acum aceasta nu mai este Duhul, Persoana a treia a Sfintei Treimi. Din punct de vedere practic viaţa noastră se clădeşte în chip hristocentric, adică pe primul plan stă înaintea noastră, mai presus de toate, Faţa lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti , Vol I, traducere din limba rusă de Ieromonah Rafail (Noica), Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2013)