Considerată o vatră monahală ce își are originile în timpul lui Vlad Țepeș sau al lui Mihai Viteazul, Mănăstirea Slănic a renăscut din propriile ruine la începutul secolului XX prin efortul jertfelnic al monahilor Irinarh și Isidor, transformându-se sub păstoria stareților Vitimion și Teofil dintr-un schit prigonit de regimul comunist într-o adevărată vatră a credinței și trăirii duhovnicești ortodoxe.