înfrânare

Nevoințele duhovnicești ale Sfântului Dimitrie Basarabov

Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, şi „luându-şi crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a aşezat într-o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în şir în post aspru, înfrânare şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi chiar de ceilalţi monahi.

Să luăm cununile căsătoriei cu vrednicie!

Tinereţea este un rug ce arde uşor şi repede.

Înfrânarea de la vorbire – paza bună trece primejdia rea

Dacă nu poți să taci, mai bine este să vorbești din cuvintele bătrânilor și nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este.

Mare grijă, să nu îndemnăm în vreun fel la păcat!

De la lucrul acesta mai mic, înlesnirea poate să treacă la un al doilea, la un al treilea şi aşa mai departe, tot mai mult.

Trupul dorește lucruri împotriva duhului, iar duhul – împotriva trupului

Înfrânarea în privinţa gândurilor înseamnă a le ţine pe ele în frâul fricii de Dumnezeu.

Sfântul Neofit din Cipru a mâncat timp de 30 ani numai cereale și linte muiate

Cu trupul încins cu grele lanțuri, Sfântul Neofit și-a pus ca o regulă să nu guste deloc orice lucru care se coace la foc și astfel timp de 30 de ani nu a mâncat nimic altceva, nici pâine, afară numai de cereale și linte muiate și acestea iarăși cu măsură și înfrânare. Aspra dormire pe jos pe dalele de piatră ale culcușului său a obosit pentru puțin trupul lui mult chinuit. Nesfârșitele plecări de genunchi, stările de toată noaptea, rugăciunile fierbinți și neîncetata lectură și meditare a Sfintelor Scripturi l-au arătat pe sfântul „cel mai practic luptător al virtuții”.

Să fim mereu în luptă cu patimile – Sfântul Ierarh Nifon, Mitropolitul Ţării Româneşti

„Cei ce postesc mult şi nu se îndreptează, din gura lor pătimesc; că cel ce nu are păzire gurii sale totdeauna, măcar tot anul de ar posti, nimic nu se foloseşte. Pentru că, dacă diavolul te zădărăşte pe tine spre iuţime, tu să nu grăieşti, şi ai biruit patima.”

Cine este îngerul călare pe o fiară?

Noi nu credem că trupul constituie un izvor de sine existent al răului, ci dimpotrivă, socotim că trupul constituie un vehicul al sufletului, sfinţit şi el la Botez.

Începutul şi sfârşitul răului este semeaţă cu­getare

Semeaţa cugetare se străduie să-şi semene în toţi neghinele. Drept aceea, unde se înrădăci­nează această cruntă patimă a mândriei, îl netrebniceşte pe om dimpreună cu toată osteneala lui.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Păcatul ne prinde în capcana plăcerii

Păcatul presupune întotdeauna o plăcere aparentă, apare ca un trandafir care ascunde mulţi ghimpi. 

Pagini