„De îndată ce ne-am întors acasă, continuă Părin­tele Haralambie, am alergat direct la iconostas pentru a mulţumi lui Dumnezeu şi Sfântului Gheorghe. Atunci l-am văzut pe tatăl meu îngenuncheat şi cu ochii plini de lacrimi.

- Tată, tată, ne-am întors! Ne-a izbăvit Sfântul Gheorghe!

- Slavă lui Dumnezeu, fiul meu!

Şi ne-am îmbrăţişat.

- Tată, vrei să îţi spun ceva important?

- Da, fiul meu.

- Am făgăduit Sfântului Gheorghe, că dacă ne va izbăvi, mă voi afierosi lui Dumnezeu.

Iar acel părinte sfânt a răspuns:

- Vei face cel mai bun lucru, fiul meu. Îţi dau binecuvântarea mea din tot sufletul. Dar vrei să îţi spun şi eu ceva?

- Da, tată.

- În ziua când v-au prins, caii s-au întors singuri acasă cu căruţa. Atunci am înţeles că v-au prins. Din ziua aceea nu am mai mâncat, nici nu am mai băut, nici nu am mai plecat din faţa acestui iconostas. Acum este timpul să ne întremăm cu toţii! Haide să mâncăm!

Acesta a fost sfântul şi binecuvântatul tată al lui Haralambie. „Că din roadă se cunoaşte pomul” (Matei 12, 33).

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie - Dascălul rugăciunii minții, traducere și editare de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 37)